Azi, ziua a plâns mult pe umerii mei.
De unde să știe vremea asta din Anglia,
de tine, bunicule?
A săpat, a săpat acolo,
până a dat de tine.
În mine, bunicule, dacă poți să crezi?!
nu e și ăsta un lucru ciudat?
Iar eu care te credeam plecat departe,
sorbind în porții mari, eternitatea,
cu Dumnezeu la o partidă de table.
...
Și te-a găsit bine,
foarte bine, bunicule!
Nu, nu erai în ținuta aceea din armată,
în care te-am văzut prima dată,
în poza aceea sepia
ce atârna deasupra pătuțului meu,
când lumea și- a deschis ochii
si am țipat pentru prima oară: mamă.
Dar mustața tot faină îți era,
faină foc, pomădată și cu vârfurile
îndreptate în sus,
tot sus, tot sus, bunicule,
...
Hai sus,
tot mai sus, bunicule!
YOU ARE READING
Volume de aer IV
PoetryDIN SERIA ''VOLUME DE AER'' (pe celalte din serie le găsiți tot aici pe wattpad) SCHIȚA de pe copertă DE JONI STOIAN
