Si erau niste cai albi care alergau
Erau.
Si petrecerea, si ea, in toi:
Oameni multi si obisnuiti,
Si oameni neobisnuiti
Iar dorul strangea in mine ca o camasa
Purtata candva, dar am invatat sa nu ma mai pierd
In propria mea istorie.
Si da, erau niste cai albi, amabili,
Chiar si un inorog,
Hector,
Si o petrecere fabuloasa,
Cand Zeul cel mare a venit,
M a lovit si a plecat fara ecoul vorbelor sale:
„Nu te mai iubi!
Loveste te de perete si vino langa mine!
Femeile mele vor fi fiicele tale,
Si vei cunoaste dulceata Olimpului.
Pana atunci insa, arzi!”
Si am ars.
Si ard.
Ard
Ars.
YOU ARE READING
Volume de aer IV
PoetryDIN SERIA ''VOLUME DE AER'' (pe celalte din serie le găsiți tot aici pe wattpad) SCHIȚA de pe copertă DE JONI STOIAN
