Vieți ascunse

47~

M-am uitat în ochii lui și am simțit frica și rușinea.

- Fie. Scapi și de data asta. Dar doar pentru că nu te-ai atins de Hector sau Celinne și pentru că mi-ar fi urât să te omor așa. Ești rușinat de-a dreptul. Mi-e milă. Dar fii atent. La următoarea abatere, chair că te omor. N-o să te cruț pe astfel de motiv data viitoare. ~ Oliver

Spun și plec în camera mea.

Zack pov :

Spuse Oliver, mai apoi plecând.

N-o să te las să scapi atât de ușor. Indiferent că trecutul tău m-a șocat, o să mă răzbun pentru ce mi-ai făcut. Și am ideea perfectă.

Am luat telefonul, apelând-ul pe Jayden. El e cel cu care m-am antrenat tot timpul ăsta. Am făcut-o non-stop devenind mai bun de fiecare dată. E foarte puternic, în ciuda aparențelor.

- Zack. Ce s-a întâmplat? ~ Jayden

- Ajută-mă. Abia respir. Am crezut că pot să mă răzbun dar m-a făcut praf din nou. Vin-o și tratează-mă. Apoi...vreau să-mi injectezi elixirul. ~ Zack

- Zack. Știi bine că poate avea efecte secundare grave. Ești sigur că vrei asemenea putere-? ~ Jayden

- Da. Orice doar să mă răzbun. Acum vin-o mai repede până nu mor.. ~ Zack

- Sunt pe drum. ~ Jayden

Spune și închide apelul.
În câteva minute Jayden a apărut lângă mine. Și-a pus mâna dreaptă pe fruntea mea și m-a vindecat.

— Mulțumesc. Acum. Injectează-mi elixirul ăla odată pentru totdeauna. ~ Zack

— Bine. Dar întâi, hai să mergem într-un loc mai extins. Dacă ai de gând să te răzbuni, ai nevoie de mult spațiu. Și știu locul perfect. ~ Jayden

L-am aprobat dând din cap. M-a luat de încheietură, teleportându-ne într-un loc foarte ciudat. Pe jos nu era asfalt sau pământ. Erau doar bucăți de beton aplatizate. Erau atât de presate, încât se formaseră o suprafață aproape plată. Se vedeau dungile care arătau faptul că mai multe bucăți au fost aplatizate împreună.

— Unde suntem? ~ Zack

— Ăsta, dragă Zack, este un oraș abandonat. Atât de nepopulat, încât mama natură a presat tot, formând o suprafață foarte întinsă în care nicio vietate nu ar supraviețui. ~ Jayden

— Nu văd nimic pe o rază de 10 km. E perfect! ~ Zack

— E locul potrivit pentru o luptă cumsecade. Iar acum, elixirul. ~ Jayden

Jayden a făcut să apară o seringă cu un lichid verde gălbui.

— Ascultă-mă bine, Zack.. Odată ce l-am injectat, nu mai poți da înapoi. Va dura 3 ore până vei fi pregătit să lupți. În acest timp, vei simți o durere uriașă în tot corpul. O să țipi mai tare ca niciodată. Ești sigur că vrei să fac asta? ~ Jayden

— Da, sunt sigur! Fă-o odată! ~ Zack

Jayden m-a apucat de braț și m-a tras la el. Mi-a băgat seringa în venele de la mână, injectând ușor lichidul.
După cam două minute, am început să simt o durere imensă în tot corpul. Începusem să țip și să tremur. Am căzut în genunchi, cu palmele pe jos, ca un câine în patru labe. Țipam continuu. Cea mai mare durere pe care am simțit-o în viața mea.
.
.
.
.
.
M-a ținut așa trei ore. Trei ore, care pentru mine au fost o veșnicie. La un moment dat durerea începuse să scadă.
Mă oprisem din țipat.

— Cât de tare te mai doare? ~ Jayden

— N-nu chiar atât de t-tare.. Pot îndura d-deja. ~ Zack

Jayden mi-a întins un pahar de apă. L-am luat și l-am băut instant.
Durerea deja dispăruse.

— Bun. Acum vreau să sari 5 km în sus. Folosește puterea. Trebuie să înveți s-o controlezi. ~ Jayden

— 5 km?! E imposibil.. ~ Zack

— Încearcă. ~ Jayden

N-am mai spus nimic și m-am dat mai în spate. Mi-am pus toată forța în picioare și am aplicat-o cu noile puteri.
Am sărit.
Nu știu cât, dar eram foarte sus. Parcă zburam.
Am aterizat, făcând o crăpătură în ciment.

— Sunt impresionat. ~ Jayden

— Cât am sărit? ~ Zack

— 6 km și 106 m. M-ai impresionat cu adevărat. Puterea pe care o ai în tine este foarte mare. Ai grijă cum o folosești. Întâi, răzbună-te. Mai apoi ai grijă să nu ți se urce la cap și să devi obsedat de putere. ~ Jayden

— Cât trebuie să mă antrenez ca să-l pot învinge? ~ Zack

— Oh, Zack. Nu cred că înțelegi. Nu-l poți învinge. E Silver. Ca să-l înfrângi ai nevoie de două aspecte. ~ Jayden

— Care sunt acelea?? Trebuie să le știu. Trebuie să mă razbun! ~ Zack

— În primul rând, ai avea nevoie de o putere extraordinar de mare. Ceea ce ți-am dat nu e destul. În al doilea rând, ca să-l poți învinge ar trebui să-l prinzi într-un moment prost. Când abia a terminat o luptă sau când e obosit. Dacă are o zi proastă, va folosi furia acumulată pe timpul zilei și-o va transforma în putere. ~ Jayden

— Zicea că e obosit. De aceea am crezut că ar fi momentul potrivit în care să-l atac. Tot m-a făcut praf.. ~ Zack

— Abia ieșit dintr-o luptă cu tine și deja era obosit. Cred că putem rezolva și cu puterea ta. ~ Jayden

— Cum, mai exact? ~ Zack

— Puterea ta poate...
.
.

Va urma...

.
.