Vieți ascunse

24~

Oliver se ridică din pat. Se îndreaptă ușor spre Anto și îi dă o palmă.

- Orice. Tch! Ai iubită de 4 luni și o înșeli cu Hector. Și mai ai curajul să vi să-mi spui să stau departe de el? HA! Anto. Dacă vreau, mă duc acum și i-o trag, fără ca el să opună rezistență. ~ Oliver

- De unde știi d- ~ Anto

- Oh te rog. Sunt cel mai puternic. Normal că știu. Pot spiona tot globul pământesc în același timp și să rețin ce face fiecare. ~ Oliver

În clipa următoare ușa este trântită de perete, pe ea intrând Hector. Shit.

- PATRU LUNI? ~ Hector
Spuse cu lacrimi în ochi.

- Hector eu- Nu e ceea ce pare! ~ Anto

- Serios?! Pentru că îmi pare CĂ SUNT AMANT! ~ Hector

Anto nu mai spune nimic.
Hector se uită apoi la mine. Cred c-am încurcat-o.

- Oliver? Să mi-o tragi? Credeam că suntem prieteni- Acum mă consideri o jucărie...? ~ Hector

- Hei! N-am zis asta! ~ Oliver

- Sunteți exact ca Zack! VA URĂSC! NU-MI PASĂ CA N-AU TRECUT NICI DOUĂ ZILE. ANTO AI TERMINAT-O CU MINE. DU-TE LA GAGICA TA! ~ Hector

Hector iese din cameră plângând. Oh fuuuuuck. Ce dracu am făcut?! Bravo Oliver, ai scos pe gură ce nu trebuia. Fericit?!

- Fii mândru. Acum ne urăște pe amândoi. ~ Oliver

Ies din cameră și merg la Hector. Bat la ușă. Nu aud nimic. Intru și îl văd pe Hector plângând. Merg la el și îl iau în brațe. Mă împinge.

- Lăsă-mă... De la tine mă așteptam la altceva... ~ Hector

- Uite ce e. Îmi pare rău că am scos pe gură ce nu trebuia. Știi că nu ți-aș face niciodată ceva fără permisiunea ta. ~ Oliver

- Atunci de ce ai zis-o... ~ Hector

- Pentru că știu că am dreptate. ~ Oliver

- C-cum adică-? ~ Hector

- Se vede că ai sentimente pentru mine de care nici măcar tu nu știi. Cred că le ai de când erai încă cu Zack. ~ Oliver

Hector se uită la mine fără să spună nimic.

- Nu înțeleg. ~ Hector

- Hector. Rostești constant când sunt pe lângă tine. Am văzut de multe ori. Inițial am crezut că roșeai pentru că era Zack acolo. Apoi am văzut că o faci și când ești doar cu mine. ~ Oliver

Niciunul nu spunea nimic. Ambii ne uitam unul la celălalt. Dintr-un oarecare motiv, inima a început să-mi bată din ce în ce mai repede. Privirea mi-a căzut pe buzele roz ale lui Hector. Mă apropii ușor de fața lui. El face același lucru. Fețele noastre erau acum doar la câțiva centimetrii una de cealaltă. După câteva secunde mi-am retras capul. Hector s-a uitat la mine, apoi și-a întors capul în partea opusă. Am roșit. Simțeam asta. Știam și că Hector era mai ceva decât o roșie.
Mă ridic de pe pat uitându-mă la el.

— Îmi pare rău dacă te-am făcut să te simți prost prin ceea ce am spus. Sper să mă ierți. Te las să te calmezi. ~ Oliver

Spun, mai apoi ieșind din cameră.

Oliver ieși din dormitor. Hector era emoționat în continuare. Fața îi era roșie, inima îi bătea accelerat și mâinile îi tremurau. Nu își putea da seama, dar avea sentimente pentru șeful lui. La rândul lui, Oliver simțea ceva pentru Hector. Ambii voiau să fie mai mult decât prieteni, însă, niciunul nu putea realiza ce sentimente dețineau.

Am ieșit din dormitor și m-am dus direct în camera mea. M-am trântit în pat și m-am holbat la tavan, gândindu-mă la ce tocmai s-a întâmplat.
Era să-mi sărut cel mai bun prieten din copilărie. Iar el nu s-a opus. Părea că vrea același lucru.
Buzele lui păreau așa de moi...
NU! La ce te gândești, Oliver?! Trebuie să-mi scot asta din cap.
Mi-am închis ochii, în încercarea de a adormi puțin. Răscolind prin gânduri și încercând să adorm mi-a picat fisa.
Întrunirea criminalilor.
Atât șefii fiecărei organizații cât și criminalii lor vor fi acolo. Îmi întorc capul către peretele pe care țin calendarul cu evenimente. Întrunirea are loc în două săptămâni. Încă am timp.
Primii doi cei mai puternici dintre șefi vor sta pe "tronuri". Mai degrabă două scaune mari, fițoase, așezate în fața celorlați ca semn de marea putere deținută de cei ce stau jos.
Cum se decid cei mai puternici? Se ia după câte vărsări de sânge are fiecare. Vărsările de sânge sunt ca un fel de "premiu" la un anumit număr de victime. Cu cât omori mai multe, cu atât ai mai multe vărsări de sânge și ești declarat mai puternic. Spre exemplu, eu mai am puțin și ating a 10-a vărsare de sânge. Asta însemnând undeva la 1 B. de victime. Al doilea cel mai puternic este clar Anto. Șeful celor albi. Însă el a ajuns doar la a 3-a vărsare de sânge. Asta însemnând că are undeva la 300 M. de victime. În cazul în care unul din șefi are același număr de victime respectiv vărsări de sânge, se vor lupta între ei pentru a decide cine e mai puternic. La final, cel mai puternic se va lupta cu ceilalți șefi la un loc pentru a-și dovedi puterea. Evident, ca în fiecare an, eu voi fi cel care se va lupta cu ceilalți. F*ck. Și nici n-am început antrenamentul. De obicei, mă antrenam cu vreo două luni înainte de întrunire. Nu știu cât au lucrat ceilalți, cât s-au antrenat, ce au aflat despre cine sau cum au făcut-o. Nu i-am mai spionat pe niciunul. Din fericire, eu nu pot fi spionat. Puterea mea e prea mare pentru a fi spartă de altcineva.
Trebuie să încep să mă antrenez. Am nevoie de un antrenament intens. De un antrenor bun. Mai bun decât Anto, decât Zack, decât toți din casa asta la un loc. Mai bun decât mine. Persoana asta nu există.

Și atunci am realizat.

Persoana asta nu există. Doar dacă...
.
.

Va urma~

.
.