Vieți ascunse

17~

Se uită serios la mine apoi spune :

- Ești sigur? ~ Oliver

- Da, te rog! Chiar îmi place de el... ~ Hector

- Fie. N-o să mă bag în fericirea ta, dar dacă îți mai face ceva știi ce pățește. ~ Oliver

- MERCIII!! ~ Hector

Oliver merge la etaj, eu ținându-mă după el. Intră în camera lui Zack. Intru după el. Mă uit la Zack care a rămas încremenit când l-a văzut pe Oliver.

- Calm. N-am venit să-ți fac ceva rău. Cel puțin momentan. ~ Oliver

Oliver pune mâna pe capul lui Zack și-l vindecă. Mai apoi toate bandaje de pe el dispar.

- Mișcă-te. ~ Oliver

Zack se uită la Oliver și începe să se miște puțin. Când vede că nu-l mai doare nimic se ridică din pat. Se uită la Oliver și îi mulțumește, tot încremenit fiind.

Oliver pleacă și închide ușa. Văd mai apoi cum pe sub ușă alunecă un prezervativ.

- OLIVEEER!!!!! ~ Hector

Zack râde și ia prezervativul. Shit. Dau să fug, dar se încuie ușa. FUUUUUUUUCK.
.
.
👉🏼SkipTime👌🏼
.
.
M-a futut. N-aveam ce să fac. El era...el din nou, eu eram mic și ușa era-ncuiată. :,)

Nu mai pot să merg, DAR, îmi asum pentru că mi-a plăcut.
.
.
⌚SkipTime⌚
.
.
A trecut ceva timp de când eu și Zack suntem împreună. Mai exact doi ani. Totul merge foarte bine. Dacă stau să mă gândesc timpul a trecut extrem de repede. Acum am 20 de ani. Zack 21, Oliver 20, Antonio 19, Noah 19, Anto 21. Bine, dacă o luăm logic, după tipul de spirit, vechimea lui și toate astea, Oliver ar avea peste 1000 de ani, Noah, Anto și Zack peste 500 și eu undeva la 634. Dar astea sunt detalii.
Acum stau în pat și citesc o carte. Aud cum ușa se deschide, pe ea intrând Zack.

- Vino în curtea din spate în 5 minute. Trebuie să-ți arăt ceva. ~ Zack

- Ok. ~ Hector

Spun uitându-mă cum Zack iese din cameră.
Trece un minut, trec două, trec trei, chiar patru. Mai e un minut. Nu mai am răbdare absolut deloc. Mă uit la ceas a zece mia oară. 5 MINUTE! Însfârșit!!!
Ies din cameră și cobor jos. Când dau să ies în curtea din spate, cineva mă leagă la ochi.

- Zack mi-a zis. Vezi să nu te împiedici. ~ Antonio

N-am mai zis nimic pentru că știam că e foarte posibil să cad, având în vedere că abia mergeam.
Mă las ghidat de Antonio până ajungem la Zack. Ne oprim și-l aud pe Antonio :

- Închide ochii, ca să-ți pot da eșarfa jos și să plec odată. ~ Antonio

Închid ochii și simt cum Antonio desface bucata de material.
Aud cum Antonio pleacă.
.
.
                  💍 Zack Pov: 💍
.
.
Văd cum Antonio pleacă.
Mă pun într-un genunchi și scot din buzunar cutiuța cu inelul de logodnă. Deși n-ar trebui, sunt foarte emoționat. Sper ca Hector să spună da.

— Poți deschide ochii. ~ Zack

În clipa în care se uită la mine îl întreb :

— Hector, vrei să fii jumătatea mea pentru tot restul vieții noastre? ~ Zack

Cu toate că am o reputație de poker face și persană apatică, sunt foarte emoționat în momentul ăsta.
Vai. Dacă m-ar auzi Oliver acum mi-ar arunca o privire de genul "Hai să mori tu că tocmai TU ești apatic".
Dacă stau să mă gândesc, Oliver chiar e poker face 23/7. Singurele momente când râde e când torturează. Am văzut cu propri-i ochi...
Hector nu spunea nimic. De aia am avut atât timp să mă gândesc la nemurirea sufletului. Mă uit în ochii lui, moment în care strigă "DA!!" și-mi sare în brațe.
.
.
✨💍 SkipTime: 💍✨ & Hector Pov:
.
.
A trecut un an de când sunt căsătorit cu Zack. Totul e ok. Singura problemă e că mai mereu el e la muncă, când ajunge acasă spune că e obosit și se culcă, iar eu nu mai apuc să stau cu el aproape deloc. Din cauza asta în singurele momente când e liber ne certăm. Asta de cam două săptămâni, plus minus.
Până și Oliver a observat acest lucru și a început să se certe cu Zack pe tema asta.
Urmează să ajungă acasă. Acum sunt în sufragerie și-l aștept pe Zack. Oliver e aici, dar el doar rezolvă niște acte de ale lui.
Aud ușa și văd cum Zack intră în casă.
Oliver și-a ridicat privirea.
Cum l-am văzut pe Zack am fugit direct la el și i-am sărit în brațe.
Aș fi vrut să-l țin mai mult în brațe, dar m-a împins ușor și-a spus :

— Nu acum Hector. Sunt obosit de la muncă. Altădată. ~ Zack

I-am dat drumul și m-am dat mai în spate.

— Mh.. Ok, cum zici. ~ Hector

Zack și-a pus încălțările la locul lor și a plecat mai departe.

— Pf, ca de fiecare dată. ~ Oliver

Spune Oliver întorcându-se la foile lui. Zack se oprește și se uită la Oliver. Nu părea să fi observat, din moment ce continua să scrie pe foi. Totuși a spus fără să-și ridice privirea :

— Vai, ești așa de obosit că te-ai oprit și din mers. ~ Oliver

— Oh mai taci. Nu știi cât de obositor e să lucrezi toată ziua. Nu-i ușor să fi la nivel înalt. ~ Zack

Oliver se oprește din scris și se uită la Zack. Începe să râdă.

— La nivel înalt? *râd* Dacă erai la nivel înalt aveai oameni care lucrau pentru tine și tot ce trebuia să faci era să semnezi trei hârtii amărâte. Din păcate, tu nu ești nici măcar la jumătatea nivelului ăstuia, spre deosebire de mine, care câștig într-o oră cât iei tu într-o lună. Ăsta, dragă Zack, se numește nivel înalt. ~ Oliver

Știam că urmează o ceartă. N-am mai stat și am plecat sus să nu aud contrazicerile. M-am băgat direct în pat și m-am culcat.

Va urma~