Vieți ascunse

9~

Mă uit drept în ochii lui apoi îl apuc de gât fără ezitare. Mă ridic în picioare apoi îl ridic și pe el ținând-ul în continuare de gât.

- Ascultă și bagă la cap. Dacă piticul pe care l-ai atacat pățește ceva, vin personal și te omor.
Înțeles? ~ Oliver

Spun în momentul în care-l strâng mai tare.
Tușește și dă ușor din cap. Îi dau drumul. Cade pe covor ținându-și mâinile la gât.

- Bun. Ne vedem în curând. ~ Oliver

Mă teleportez înapoi în biroul meu.
.

.

🏠 SkipTime 🏠
.

.
Stau în camera mea și mă uit la tavan. Dacă Hector nu se vindecă îl omor cu mâna mea pe Zack. Două bătăi scurte în ușă se aud de pe partea cealaltă a camerei.

- Intră. ~ Oliver

Ușa se deschide ușor, pe ea intrând nimeni altul decât Zack. Dacă a venit iar să mă violeze jur că-i trag una la sculă de n-o să știe de el!

- Hei, Oliver, um... l-ai văzut cumva pe Hector? ~ Zack

Dau să râd dar mă opresc înainte de a schița și cel mai mic zâmbet. Acum îl cauți, eh? Fie, îți spun.

- E la un spital privat. N-ai avea voie să intri acolo. ~ Oliver

- La spital?! De ce?? ~ Zack

- Nu știi? Hai că-ți spun. Știi că Hector face parte din criminalii din umbră. De curând a avut loc o ambuscadă asupra lor. A fost atacat și otrăvit. ~ Oliver

O privire serioasă apare pe fața lui.

- De unde știi toate astea? ~ Zack

- Am vorbit numai ce cu el la telefon. Mi-a spus tot ce s-a întâmplat. Nu incerca să-l suni, a zis că se culcă pentru că are nevoie de odihnă. ~ Oliver

Se încruntă puțin dar revine rapid la fața normală.

- De unde știi că e criminal din umbră? ~ Zack

- Doamne Zack. Se plimba prin casă acum câteva zile lăudându-se că face parte din organizația aia. ~ Oliver

- Mda ok. ~ Zack

Spune apoi pleacă.
.
.
🕚 SkipTime 🕐
.
.
Au trecut 3 luni de la ambuscada aia. Hector n-a pățit nimic grav, ca prin urmare Zack a scăpat. Acum sunt în sufragerie cu Anto. Încă are cicatricea pe față de când l-am ars. Mă uit la el și spun :

- Frumoasă cicatrice. ~ Oliver

- Ah, da... Crede-mă n-ai vrea să fi fost în locul meu în lupta aia.. ~ Anto

- Pff. Cu cine te-ai bătut de ai ajuns cu o cicatrice pe juma' de față? ~ Oliver

Zic și râd ușor amuzat de situație. Dintr-o dată își schimbă privirea într-una furioasă combinată cu una de frică. Cea furioasă dominând totuși.

- Chiar vrei să știi cu cine m-am luptat?! ~ Anto

Cuvintele lui erau apăsate. Pe majoritatea le accentua. S-a enervant și mai tare când a zis acel "luptat".
Mă uit la el și zâmbesc ușor.

- Da, chiar vreau. ~ Oliver

- Ha. Tu n-ai putea să te lupți cu el în viața ta. Oricât te-ai antrena n-ai ajunge niciodată la nivelul meu. Sau măcar la jumătate din el. ~ Anto

- Hai nu zău. ~ Oliver

- Ești așa slab încât nici nu știu de ce te afli în casa asta. ~ Anto

Mă încrunt ușor.

- Ce tocmai ai spus? ~ Oliver

- Exact ce-ai auzit. Ești slab. Foarte slab. ~ Anto

În mod normal nu mă enervez când sunt făcut slab. Dar de data asta...
Mă enervează foarte tare mai ales că eu l-am atacat. Pff, nici nu știe!!

- Anto, ai face bine să nu mă subestimezi. ~ Oliver

- Serios~? Și dacă totuși o fac? Nici nu înțeleg de ce ești aici acum. Ești așa slab, încât nu meriți nici măcar postura de criminal negru. ~ Anto

Ăsta și-o cere. Mă ridic de pe canapea și merg în fața lui. Îl iau de guler și-l trag la câțiva cm de mine. Mă uit drept în ochii lui și spun :

- Dacă vrei să-ți găsești sfârșitul mai spune o singură dată că sunt slab. ~ Oliver

Râde. Râde mai apoi zice :

- Tu? *Râde* să-mi aduci MIE sfârșitul?! *Râde* S-o văd și pe asta. ~ Anto

Face o mică pauză apoi continuă :

- Ești prea slab să aduci sfârșitul cuiva. ~ Anto

Până aici ți-a fost. Îi dau drumul și mă dau un pas în spate. Întind mâna în lateral și-mi fac masca să apară. Mă uit la Anto cu o față serioasă. Își mărește puțin ochii. Fac să apară pe mine același costum pe care l-am purtat acum 3 luni. Același pe care l-am avut în ambuscada aceea. Când i-am lăsat cicatricea lui Anto pe față. Îmi pun și masca pe față și ma uit la Anto.
Se ridică imediat de pe canapea și se dă în spate. Observ cum privirea lui serioasă se transformă într-una speriată. De-a dreptul îngrozită. Ba chiar traumatizată.

- Ce zici? Pot să aduc sfârșitul cuiva~? ~ Oliver

- T-tu... ești... șeful celor dintâi..? ~ Anto

- Of Anto. Nu știi nimic. EU sunt cel dintâi! EU i-am creat pe cei dintâi. Am creat și crescut criminalii din umbră. Dacă vreau pot distruge toată lumea. Iar tu îndrăznești să-mi spui că nu pot aduce sfârșitul cuiva~? ~ Oliver

- N-nu asta v-voiam să... a-adică-... ~ Anto

Mă uit în ochii lui iar. Of of of. E foarte speriat. Nu l-am văzut așa niciodată.
Am o reputație bună dacă sperii pe cineva doar când mă uit la el.
Aud pași care se îndreaptă spre sufragerie. Vine cineva. Închid ochii pentru 2 secunde. Hopaa. Vine Zack.
Se apropie de ușă. Intră în cameră. Mă întorc cu fața la el și-l măsor din cap până în picioare. Cum mă vede își pierde echilibrul și cade.

- T-t-tu..!? ~ Zack

- În carne și oase~. ~ Oliver

- C-ce f-faci aici...? ~ Zack

Zâmbesc ușor malefic și mă uit drept în ochii lui.

- E-eu... c-cred că p-plec...! ~ Zack

- O dar te rog stai. Vreau să asiști la moartea șefului tău. ~ Oliver

Spun arătând cu mâna spre Anto. Merg spre el, însă....

Va urma