Vieți ascunse

36~

Am deschis ușa și am văzut privirea îngrijorătoare, dar totuși sigură a lui Yu. M-am uitat mai atent și l-am văzut pe Oliver în pat, întins și bandajat, dormind.

— Vestea bună este că o să se vindece. Vestea proasta este că s-a luptat cu o putere la fel de mare ca a lui și că va dura ceva până își va reveni. Ce e și mai rău este faptul că a fost lovit de multe ori în punctul slab, ceea ce îi va crea o durere insuportabilă până se va vindeca complet...~ Yu

M-am dus la Oliver și m-am uitat atent la el. E plin de vânătăi. Măcar am certitudinea că o să fie bine..

— Și tu ar trebui să te odihnești. Acum ești prins de situație, dar când va trece adrenalina, vei începe să te simți mult mai rău și slăbit. Întinde-te și dormi și tu puțin. Oliver va fi bine. ~ Yu

L-am ascultat și m-am pus în pat lângă Oliver.

— Cât despre puterile tale, o să merg eu să le recuperez. Acum că știm de unde v-am luat, putem găsi ușor și locul unde ai fost ținut 11 luni. ~ Yu

— 11 luni?? Așa de mult a trecut? ~ Hector

— Da.. Oliver începea să înnebunească fără tine. Se simțea prost că nu te poate găsi. De aceea este așa acum. A dat tot ce-a avut mai bun ca să te salveze. Ești norocos să ai unul ca el. ~ Yu

Am zâmbit știind că Oliver mă iubește. M-am întins și l-am pupat pe obraz.

— Voi pleca acum după puteri. Tu odihnește-te. ~ Yu

Am stat câteva secunde apoi am spus

— Yu..? ~ Hector

— Da? ~ Yu
Răspunse el.

— Mulțumesc. Pentru tot. Pentru că l-ai tratat și, pentru puteri.. Pentru tot. ~ Hector

— Stai calm, eu doar ajut pe cineva care are nevoie. Dar, cu plăcere. Acum odihnește-te. ~ Yu

Spune calm și iese din cameră. M-am uitat la Oliver iar. I-am șoptit un "te iubesc" și m-am pus să mă culc.

Un lucru era clar. Oliver ținea la Hector mai mult decât la propria-i viață. Pentru Noah nu și-ar fi dat viața. Iubirea pentru el dispăruse de mult, fără ca Oliver să realizeze. În schimb, Hector era și este în continuare singurul care îl face pe Oliver fericit. Ar da orice ca să știe că micuțul lui este în siguranță. Iar această iubire, și-a făcut apariția în ani întregi de prietenie între cei doi. Oliver și Hector se iubesc cu adevărat.

.
.
🥱SkipTime🥱
.
.

Stau în bucătărie și beau un ceai. Când m-am trezit, Oliver încă dormea. Se pare că a fost mult prea extenuat după luptă.. Mă simt prost.. E vina mea că Oliver se află în starea asta acum. Dacă nu-l sunam, nu venea după mine și nu era acum slăbit, întins în pat...
După ce mi-am terminat ceaiul, am spălat ceașca, am șters-o și am așezat-o înapoi în dulap. După câteva secunde am auzit ușa bucătăriei. M-am întors să văd cine a intrat. Era Oliver.

— Oliver! E-ești bine! ~ Hector

O lacrimă de fericire mi s-a scurs pe față. Oliver n-a spus nimic. A venit ușor, greoi și cu pași mici către mine. M-a luat în brațe, strângând-mă ușor.

— Shh... Nu plânge.. ~ Oliver
Spuse șoptit și rar.

Lacrimile au început să mi se scurgă lent pe față. Oliver s-a aplecat și m-a pupat pe cap.

— Te iubesc. ~ Oliver
Șopti Oliver.

Am simțit cum încep să roșesc. Inima începu să-mi bată accelerat. Mi-am ridicat capul și m-am uitat la el. S-a aplecat și m-a sărutat. L-am strâns în brațe lăsându-mi capul pe pieptul lui.

— Ach.. ~ Oliver

I-am dat drumul imediat după.

— Scuze! Nu voiam să te strâng prea tare.. ~ Hector

— E-n regulă. Stai calm. ~ Oliver

Vorbea șoptit. Presupun că nu avea forță să facă aproape nimic. Se pare că inamicii au fost mai puternici decât credeam..

— Trebuie să merg să-mi iau tratamentul. ~ Oliver
Spuse rar.
Așa vorbea. Șoptit și rar. Tot ce spunea, era încet și rar.

— Ce pastile ai de luat? ~ Hector

— Pastile? N-am luat în viața mea pastile. Sensei are pentru mine tratamente naturale. Doar, nu credeai că mi-am dezvoltat imunitatea cu pastile, nu? ~ Oliver

Am zâmbit și i-am dat drumul.

— Du-te. Dar te rog, ai grijă. ~ Hector

— Așa voi face. ~ Oliver

Spune și mă sărută încă o dată. Se întoarce și pleacă ușor din bucătărie.
.
.
❤️SkipTime❤️
.
.
Au trecut câteva luni de când Oliver m-a găsit. El și-a revenit destul de repede. Deja e la fel de puternic ca înainte de luptă. Mai are de continuat tratamentul încă puțin, doar provizoriu. Și eu mi-am revenit. Yu mi-a recuperat și puterile.
Legat de facultate și examene, mai avem de așteptat. Anul trecut nu le-am putut susține, pentru că eu am lipsit, iar Oliver nu s-a oprit din căutări. Anul ăsta în schimb, am vrut să mergem, însă am fost ocupați cu recuperarea fizică. Examenele s-au dat de aproape o săptămână.
Împreună cu Oliver, am mai hotărât și că vrem un copil. Am încercat să rămân însărcinat, însă am aflat că nu pot..
Cum Oliver e tatăl biologic a lui Celinne, iar Noah și Zack nu rezistă și cu Lucas și cu Celinne, am hotărât să o adoptăm pe ea. Evident, nu e la fel ca atunci când naști. Nu simți cum e să ai bebele în burtă, să spună primul cuvânt sau să facă primii pași, dar ambii ne-am împăcat cu ideea.
Lui Celinne i-a fost destul de greu să se familiarizeze cu ideea. Nu știu dacă mă consideră persoana potrivită să-i fie părinte. Dar ce știu este că este o fată sensibilă și timidă. Cu Oliver e obișnuită, dar cu mine încă încearcă să se obișnuiască. Pare...că pur și simplu nu mă vrea. Dar o să încerc din greu să o fac să se simtă bine în preajma mea.

M-am dus la camera lui Celinne și am bătut la ușă. Am auzit un "intră". Am intrat în cameră și m-am uitat la Celinne. Stătea pe marginea patului, citind o carte.
Exact ca Oliver.

— Pot să mă așez lângă tine? ~ Hector

— Sigur.. ~ Celinne

M-am pus lângă ea. Știu cât de nasoale sunt discuțiile de genul "ce ai", "de ce ești așa retrasă" sau subiecte asemănătoare, așa că niciodată nu am obligat-o să vorbească despre ceva ce nu vrea. Sunt sigur că o să vorbească singură când va fi pregătită.
Am luat-o în brațe.

— Să știi că ești foarte specială pentru mine și Oliver. Sunt norocos să te numesc copilul meu. Te iubesc. ~ Hector

M-a luat în brațe fără să spună nimic. Am simțit pe spate o picătură de apă. Mi-am dat seama că i-au dat lacrimile.

— Dacă ai nevoie vreodată să vorbești cu cineva, spune-mi. Sunt aici pentru tine.  ~ Hector

— Mulțumesc.. ~ Celinne

Un ciocănit în ușă s-a auzit de pe hol.

— Da? ~ Celinne

Spuse derutată.

În cameră a intrat Zack. M-am uitat la Celinne care...
.
.

Va urma...

.
.