Vieți ascunse

32~

— Cel din umbră se clasează pe locul I cu nu mai mult și nu mai puțin de 10 vărsări de sânge. ~ Oliver

În acea clipă fețele tuturor au fost cuprinse de expresii de uimire. Imediat după, aplauzele au început să curgă zgomotos. Mă simțeam prea bine. Mă aplaudă, drept invidie a puterii mele. Așa funcționează. Aplauze mai tari, putere mai mare. Iar această putere este deținută de către mine.
.
.
.
Urmează să înceapă lupta dintre cel mai puternic și ceilalți șefi contra lui. Anto urma să anunțe acest aspect. Mai exact, cel de pe locul al II - lea.
Îl văd cum se ridică de pe scaun. Ia un microfon și începe să vorbească. Fiecare șef s-a ridicat pe rând, la auzul numelui său.
Într-un final se ridică toți. Mergem în mijlocul sălii, iar ceilalți mă înconjoară. Microfonul ajunge la Noah.

Nu uita, Oliver. Nu simți durere și lupți mai bine când  ești nervos. Enervează-te. Dar întâi și înainte de toate, GÂNDEȘTE.

Sunt patru șefi. Doi în față, doi în spate. Cel bej vrea un atac de tip i3. Deși specialitatea lui e 1.6 . Anto plănuiește s-o lase ușor, indirect. Cel maro știe doar să atace. Ferește-te pe josul lui și prin dreapta. Totuși, cel gri va face un atac rapid, sau va aștepta să ies dinte ceilalți.
Mă uit și analizez. S-o iau în sus cade din start din cauza celui maro. S-o iau pe la dreapta înseamnă să mă feresc de cel maro și să dau de cel gri. Și asta cade. La cum îl văd pe Anto, o să atace ultimul. Dar lângă e cel bej. Nu știe i3 destul de bine încât să-i iasă 100%. Șansele să rateze sunt de 20%. Dacă o face, singurul loc să scap dintre ei este prin partea stângă a lui Anto, pe dedesubtul mâinii stângi.
Pe spate în stânga, săritură ghemuită, alunecare.

Mă uit la Noah, care urma să dea startul luptei.

— În trei...doi...unu...START! ~ Noah

În secunda 2 cel gri încearcă să atace prin stânga cu pumnul și prin dreapta cu piciorul. Mă dau pe spate în partea stângă. Imediat după cel maro încearcă un atac în burtă, dar sar și mă ghemuiesc.
Exact în momentul când am sărit m-am gândit la Hector. Exact așa îmi sărea și el în brațe. Iar de acum până îl voi găsi nu-mi va mai sări nimeni în brațe-
Furia mea începea să-și facă apariția.
Cel bej a aruncat o bilă de foc spre mine. Nimerise punctul slab al spatelui, însă nu simțisem durerea și nici nu-mi dădusem seama. Am aterizat și am alunecat pe sub Anto, ieșind dintre cei 4.
Mă ridic repede și mă uit la șefi. Zâmbesc și arunc o bilă de acid către șeful celor bej. Se ferește însă bila îl nimerește pe cel gri. Anto se teleportează în spatele meu, încercând să mă lovească în ceafă. Mă las în jos și îl trag de picioare, făcându-l să cadă. Aterizează în mâini, iar eu mă ridic. Îi dau cu piciorul drept în nas, el căzând de tot.
Mă întorc rapid la ceilalți trei.
Ochii roșii începeau să se activeze.

Nu încă. Mai așteaptă puțin. Adună-ți puterea.

Cel maro aruncă niște sulițe de gheață spre mine. Mă teleportez în spatele lor, sulițele ajungând în Anto, care abia se ridicase
Îmi înfierbântez mâna cu foc și, îl iau de gât pe cel gri. Îl las după ce îl ard puțin. Imediat cel maro se întoarce. Mă uit intens în ochii lui. O durere intensă de cap îl apucă instant. Se lasă în jos și începe să țipe.
Mă uit la cel bej. Mâna stângă îi explodează, umplându-ne pe toți de sânge și, evident, începând să țipe.
Doi sunt aproape gata. Au rămas Anto și cel gri.
Mă teleportez în spatele lui Anto, apoi înapoi unde eram. Cel gri se telesportase în spatele lui Anto, făcând un tentacul să iasă din mână lui. Îl atacă pe Anto.
Trebuia să fiu eu, dar m-am teleportat înapoi așa că l-a atacat pe el.
Din spate îmi ies patru tentacule roșii, cu piciorușe de sus până jos. Alerg și sar pe cel gri.
Înfing unul în pieptul lui, lăsându-l cu o gaură uriașă. În secunda 2 cade lat. Ca să mă asigur, îi explodez capul.
Eram deja plin de sânge. Începeam să zâmbesc malefic.
Mă teleportez înapoi la cel maro și bej. Îi iau de gât cu câte un tentacul. Îmi fac ghearele lungi, negre și ascuțite să apară. În timp ce tentaculele îi strângeau de gât, cu ghearele îi tăiam în toate părțile posibile. Îi sugrum până capetele se detașează de corp, cei 2 căzând lați.
Rămăsesem eu și Anto.
Îmi fac ghearele să dispară.
Eram foarte nervos. Merg ușor în fața lui. Încearcă să mă atace, dar îl blochez.

— Șeful celor albi. Înainte de a mai face un pas ascultă-mă puțin. ~ Oliver

Anto se oprise. Eram destul de aproape de el. Îi apuc bărbia cu două degete. Îi ridic capul, forțând-ul să se uite în ochii mei. Între fețele noastre stăteau doar două măști.
Îl simt cum iese din gardă.
Perfect. L-am prins cu garda jos. Planul merge de minune.

— Ce vreau să spun, este...
.
.

Va urma

.
.