Vieți ascunse

28~

— Pentru că...  ~  Oliver

Mă ridic în picioare. Îmi trec mâna prin păr, iar acesta devine argintiu. Un costum gri deschis, plin de pete de sânge apare pe  mine. Nelipsita mască înfricoșătoare își face apariția pe fața mea. Plina de pete și cu o culoare care-i arată vechimea.

— Eu sunt Silver. ~ Oliver

Toți au rămas încremeniți. Mai puțin sensei. Se pare că știe mai multe decât pare. Restul erau blocați. Traumatizați doar din de le povestisem. Am început să râd malefic. Un râs pe care nimeni din cei de aici nu l-a auzit vreodată. Atât de înfricoșător încât unii au început să tremure doar la auzul râsului.
Asta se numește putere adevărată. Nu ceea ce are Zack sau Anto. V-ați considerat puternici? Uitați contrariul chiar în fața voastră. Mă uit la Anto.

— Începe-ți antrenamentul. O să te fac praf atât pe tine câți și pe ceilalți șefi. ~ Oliver
Spun zâmbind pe sub mască.
.
.
🙊SkipTime🙊
.
.
Mai sunt câteva zile până la întrunire. Mai exact patru zile. 96 de ore. 5760 de minute. 345600 secunde. Lăsând gluma la o parte, mai sunt patru zile.
Acum e ora 16:27.  Stau în pat și mă gândesc. La ce? Defapt, întrebarea e "la cine?". La Hector. Știu, acest lucru e ciudat.  Dar, nu pot să-mi scot din minte seara aia...
M-am tot gândit și... am sentimente pentru el. Am realizat că relația cu Noah n-a fost serioasă și mi-am pierdut sentimentele pe parcurs. Vreau să-l întreb pe Hector dacă vrea să fie cu mine. Trebuie totuși să fie ceva special. Nu pot doar să merg la el și să-i spun "vrei să ne punem împreună?".
Ca prin urmare, m-am gândit să mergem în oraș. Întâi vom merge la Mall să mâncăm ceva. După, îl voi duce în parc unde am aranjat ceva frumos pentru el. Va fi o cerere într-o relație ceva mai diferită.
Planul e simplu. Când intrăm în parc toți o să sară pe Hector să-i ceară autograf pentru că e mare jucător faimos de volei. Jumătate de parc n-a auzit de volei. I-am plătit eu, evident. Eu o să plec mai departe vrând să ies din mulțime. Hector o să încerce să mă caute, iar când mă găsește o să-l întreb dacă vrea să fim împreună. Sau cel puțin așa ar trebui să se întâmple.
I-am spus lui Hector că la 5 plecăm de acasă.
.
.
.
S-a făcut ora 5. Sunt gata. Îl aștept pe Hector să-și găsească telefonul. Nu știu cum doamne l-a pierdut. Mai trec câteva minute și Hector apare.

— Unde era? ~ Oliver

— În mașina de spălat. Dacă nu ajungeam mai repede pornea cu tot cu telefon înăuntru.  ~ Hector

— Cum doamne-  ~  Oliver

— Nici eu nu știu, dar hai să mergem că mi-e foame. ~ Hector

Râd și mergem spre mașină.
.
.
🧆SkipTime🧆
.
.
Mâncarea a fost superbă. Chiar mi-a plăcut foarte mult. Gust bun, preț bun, ce să mai vrei? Oricum, suntem pe drum spre parc. Mergem pe jos, pentru că până la urmă este o simplă plimbare.
Pe drum spre parc am discutat despre volei. Hector părea fascinat pur și simplu de atacurile mele. Micuțul ăsta e foarte atent la  toate detaliile posibile și imposibile.
Ajungem în parc. Planul începe.
Cum am intrat, toate persoanele din parc au sărit pe Hector. Exact cum am plănuit. Toți erau "Hector! Fă o poză cu mine, te rog!!". Am ieșit cu greu din îngrămădeală. Acum trebuie să merg undeva să-l aștept pe Hector. Nu apuc să fac câțiva pași că o altă mulțime sare pe mine. Oh sh*t. Asta nu face parte din plan. Super, acum trebuie să ies eu de aici.
Cu greu reușesc cumva să ies din mulțime. Mă uit puțin prin jur. Hector a ieșit deja din mulțime. Mai merg puțin și dau de Hector în spatele unei fântâni. Mă uit în spate și vad mulțimea de oameni alergând spre noi. Mă duc la Hector, îl iau stil mireasă și ies alergând din parc. Fug cu el până dau colțul la o clădire, iar mulțimea ne pierde. Eram acum între blocuri. Îl las pe Hector jos și mă uit la el.

— Fututi- Mi-au stricat planu'. ~ Oliver

— Plan? Ce plan? ~ Hector a

— Păi, trebuia să fi acaparat de mulțime, eu să mă ascund undeva, iar când mă găsești să fac asta. ~ Oliver

În momentul acela un buchet de flori apare la mine în mână. Mă uit la Hector. Întind buchetul spre el spunând :

— Hector, vrei să fii iubitul meu? ~ Oliver

În secunda 2, Hector s-a făcut roșu la față. Am râs ușor. Îi ridic capul cu două degete și îl sărut. Adâncește sărutul și se bucură de el.

— S-o iau ca pe un da? *râd*~ Oliver

— Hmm. Stai să mă fac mai clar. ~ Hector

Mă trage în jos și mă sărută. Hah! E așa de mic încât nu ajunge și trebuie să mă aplec.

— Acum e oficial. ~ Oliver
Spun și ambii râdem.
.
.
👁️SkipTime👁️
.
.

Au trecut trei zile de când sunt împreună cu Hector. Întrunirea criminalilor are loc mâine.  Trebuie să recunosc, antrenamentul propus de sensei a fost foarte greu. E în stare de mult mai multe. Eu îl știam diferit. Se pare că nu știam tot despre el. Oricum, am avut parte de ceva foarte intens. Totuși, asta m-a ajutat mult. Mi-am reintrat în formă într-un timp foarte scurt.
Acum stau pe canapea citind. Aud ușa de la intrare. Mă uit la ea și văd cum intră Antonio panicat. Mă ridic în picioare.

— Antonio, ești ok? ~ Oliver

— O-OLIVER! HECTOR! U-UH.. NU. ~ Antonio

— Ușor. Calmează-te întâi, apoi spune ce ai de zis. Ce e cu Hector? ~ Oliver

— Oliver. Hector a...
.
.

Va urma~

.
.