Vieți ascunse

7~

Observ că cineva încearcă să deschidă ușa insistent. Întind mâna și fac clanța să frigă. Un "AGHH!!" se aude de dinafară. Știam eu. Au venit. Nu vor să intre pe ușă. E o ambuscadă.

- COD GRI! ~ Oliver

Toți fug în direcții diferite. În 30 de secunde toată organizația este înarmată și gata de luptă.
Mă uit la cei cu mască. Cei mai buni criminali cărora le-am permis să poarte mască în semn de putere.
În scurt timp toți atacanții intră. De sus, din spate, din față, unii se teleportau. Aud niște pași. Se îndreptau spre mine. Se opresc în spatele meu. Mă uit puțin la criminalii care au format ambuscada. Oho, sunt criminalii albi. Asta înseamnă că în spatele meu acum este nimeni altul decât Anto. Mă întorc ușor cu fața la el. Masca aia albă. Aș recunoaște-o oriunde.

- Dar ce te aduce pe aici? ~ Oliver

- Eh, am venit și eu. ~ Anto

- Trebuia să-mi spui că vi. Pregăteam și eu o sticlă de vin. ~ Oliver

- Ei nu zău. ~ Anto

- Din fericire am pregătit ceva mai bun pentru tine. ~ Oliver

- I-auzi. În cazul ăsta, aștept să văd. ~ Anto

Mă uit la el puțin. Pare pregătit. Se așteaptă la un atac tip B, dar e pregătit de atac tip A. La cel de tip C nu prea se așteaptă. Dar fiind ușor de blocat, e prea banal pentru el. Vede că stau puțin să mă gândesc. Acum se așteaptă la un atac tip D, dar e gata și de restul. Tocmai de-aia, voi face un atac gri. Nu știe despre tehnica asta de atac. E unul specific criminalilor din umbră, tocmai de-aia n-o să se aștepte.
Mă teleportez în spetele lui. Îl ard pe spate și mă teleportez înapoi în fața lui. Anto se întoarce cu spatele și atacă cu un tentacul care îi iese din mână. Eu eram în fața lui. A atacat aerul. Acum era cu spatele la mine. Înainte să apuce să se întoarcă îi pun mâna pe spate și îi explodez partea unde l-am ars. Un țipăt îi iese pe gură. Focul criminalilor din umbră e cel mai puternic dintre toate, în special al meu.
Of Anto, proastă alegere să vi să ne ataci.
Nu se lasă mai prejos și se teleportează în spatele meu. Mă dau pe spate când aruncă cu o bilă de acid. Opresc bila de acid care era la 2cm de fața unui criminal de-al meu, și-o fac să apară sub masca lui Anto. Am zis să nu-i ard masca, că na, sunt băiat bun și-i păstrez identitatea secetă.
Mă uit la Anto care era cu o mână sub masca pe partea dreaptă a feței.

- Atacați. ~ Oliver

Spun fără ezitare. Criminalii din umbră au început să-i atace pe cei albi. Unii au câștigat ușor, alții au fost puțin răniți.
Ăsta e momentul. Rapid, vizualizează. În criminalii albi sunt mulți din casa aia. Anto în fața mea. Zack și Noah sunt aici. Ace e la pământ. Hector se ocupă de Zack. Dylan l-a luat pe Noah. Ah f*ck, cine m-a pus să fiu împreună cu un criminal alb??
Continuam să mă lupt cu Anto. Aud cum Hector țipă. Mă opresc brusc și mă uit după el. Anto îmi dă una in spate și cad. F*ck! M-a prins în punctul meu slab. Nu pot să nu mă asigur că Hector e bine, iar un punct al spatelui e punctul meu slab. Și-a nimerit fix acolo-
Rapid, punctul lui slab. F*ck care e?! Înainte să apuc să mă mai gândesc mă lovește cu piciorul. Mă feresc când piciorul lui e la 3mm de mine. Mă ridic rapid și-mi ridic mâna în sus. Toți se uită la mine.

- Cei albi...dați-vă în spate... ~ Anto

Un zâmbet malefic îmi apare în colțul gurii. Când ridic mâna și-o încordez s-a terminat tot. Pot să-i omor pe toți doar la o simplă încordare de mână.

- Hei, hai să nu facem ceva ce-am putea regreta. ~ Zack

Mă uit direct în ochii lui. Nu mai spune nimic și își întoarce capul în altă parte. Mă uit înapoi la Anto.

- Evacuezi acum, sau tu și criminalii tăi veți avea de suferit. ~ Oliver

- Și dacă nu plecăm? ~ Anto

- Dacă nu plecați? ~ Oliver

Îmi încordez puțin mâna și jumătate din criminalii albi explodează. Locul era plin de sânge. Încep să râd. Râsul ăla malefic care îți face pielea de găină. Râsul ăla de la meci doar că mai înfricoșător. Anto și-a mărit ochii. S-a dat până și el un pas în spate. Încruntat puțin și în același timp speriat, rostește un "retragerea".
Zâmbesc satisfăcut și las mâna jos când văd că se retrag.
Mă duc la Hector. Îl analizez puțin să văd exact ce are. Câteva răni ușoare, zgârieturi și-o rană destul de urâtă pe mâna stângă.

- Ești ok? Mai ai altceva înafară de astea? ~ Oliver

- Sunt bine... mă doare destul de tare mâna stângă în rest sunt bine. ~ Hector

Îl duc pe Hector la infirmerie și plec în biroul meu. Intru și mă așez pe scaun la birou.

Dacă situația mai continuă așa o să le arăt cât de curând că nu sunt criminalul maro care cred ei că sunt și că de fapt eu sunt cel de care se tem. Atacă-mă pe mine, criminalii mei, dar totul până la cel mai bun prieten.
Îmi spune conștiința.

Ies din birou și văd....

VA URMA...