Vieți ascunse

46~

I-am luat cuțitul din mână și l-am imobilizat.

— Ascultă. Ești directorul acestei școli, iar eu am un elev de raportat. Ori îți faci treaba, ori te omor aici și acum. ~ Oliver

S-a ridicat, așezându-se înapoi la birou.

— Spune. ~ Jayden

— Phil. Anul întâi din câte știu. L-am găsit la baie violând un student. Colegul lui, Hector smith. ~ Oliver

— Phil? Am înțeles. Voi încerca să rezolv problema. ~ Jayden

— Nu cred că m-am făcut înțeles. Rezolvi problema, sau, îl rezolv eu atât pe Phil cât și pe tine. Să nu mai prind pe nimeni că se atinge de Hector. ~ Oliver

— Bine. Am înțeles. Voi rezolva cumva problema. Acum te rog să mergi înapoi la ore. ~ Jayden
.
.
👹SkipTime👹
Zack pov :
.
.
A trecut ceva timp de când Oliver m-a bătut. M-am antrenat. Mult. Am devenit puternic. A început să nu-mi mai fie frică de Oliver. A trecut un an jumătate. Am niște antrenori foarte buni. Sunt foarte puternici.
Cum vreau să mă răzbun pe Oliver, le-am cerut un sfat. M-au antrenat atât de mult, încât simt că pot să-l înving pe Oliver.
Sunt în sufragerie. Aștept să vină acasă. Vreau să mă răzbun odată pentru totdeauna.
Trecuseră 20 de minute. La un moment dat, aud ușa.

A venit.

Oliver intrase în casă. S-a descălțat și a trecut prin sufragerie. Înainte să iasă, am început să vorbesc.

— Oliver. Pari extenuat. ~ Zack

— Ce mai vrei și tu? ~ Oliver

— Oh, nimic. Ziceam doar că pari foarte obosit. ~ Zack

— Da, sunt. Care-i problema? N-ar trebui să-l fuți pe Noah sau ceva? De obicei asta faci. ~ Oliver

— Nu vorbi așa despre Noah. ~ Zack

— Nu vorbeam așa despre el, ci despre tine. Tu ești ăla care îl fute non-stop. ~ Oliver

M-am ridicat în picioare, mergând către el.

— Cauți scandal, Oliver? ~ Zack

— Oh te rog. De parcă nu știi c-o să sfârșești torturat sau căzut pe jos lat. ~ Oliver

— Ha! Nu de data asta. Nu-mi mai e frică de tine. Am devenit mult mai puternic. ~ Zack

În clipa următoare am întins mâna și i-am explodat brațul stâng.
A strâns din ochi.

— Oh, Zack. Păcat că nu te-ai antrenat destul. ~ Oliver
Spuse, sângele curgându-i din mână.

— Am alfat multe! Știu cum ai fost abandonat la 5 ani! Cum ai crescut fără părinți și cum te-ai antrenat singur. ~ Zack

Oliver s-a uitat la mine și, în secunda doi am simțit o durere de cap îngrozitoare.

Oliver pov:

Zack începuse să strângă și el din ochi. Mi-am regenerat mâna și am început să luptăm.
A încercat să mă lovească cu picorul. M-am ferit și l-am apucat de gleznă. I-am întors-o, el sărind și rotindu-se ca să nu-i sucesc glezna. A aterizat în mâini și a dat cu celălalt picior. M-am lăsat în jos, dându-i un pumn de foc în stomac. Îi tăiasem puțin respirația.
.
.
.
.
.
Cedase. Era la pământ, sprijinit de perete, cu mâna pe stomac.

— Sărăcuțul. Credea că știe multe despre mine. Hahaha!! Nu știi nimic. N-ai trecut prin nimic, ca să știi cu adevărat. ~ Oliver

I-am apucat piciorul drept.

— Dacă tot știi, spune, ai auzit vreodată cum se frâng oase? ~ Oliver

Am spus, rupând apoi piciorul.

— Ai pierdut vreodată pe cineva drag într-un război? ~ Oliver

Se făcuse liniște timp de 5 secunde.

— Dar, carne proaspătă de om ai mirosit vreodată? ~ Oliver

Alte 5 secunde.

— Ți-ai văzut vreodată prietenii, părinții sau frații striviți de o clădire prăbușită chiar sub ochii tăi? ~ Oliver

Zack începuse să tremure.

— Ai fost vreodată atât de flămând încât ai încercat să muști dintr-un copac, dintr-un om viu, dintr-un cadavru de om sau chiar unul de animal? ~ Oliver

Alte 5 secunde.

— Ai fiert vreodată carne umană? ~ Oliver

L-am luat pe Zack de gât și m-am uitat în ochii lui.

— Cineva apropiat ție a negat vreodată omenia inamicului pentru a putea continua să ucidă numai ca la finalul conflictului să fie așa distrus încât sa plângă din cauza rușinii și a regretului, sa vomite și într-un final... să-și ia propria viață? ~ Oliver

— C-ce nai-   ~ Zack

— Crezi că-mi știi trecutul? Nu știi nimic. Până la 8 ani am fost crescut de mama și tatăl meu. Tata era foarte agresiv cu mine. Dacă făceam ceva greșit, mă pedepsea. Eram pedepsit și pentru cele mai mici lucruri. De exemplu, odată mi-a spus să-i aduc un măr. Am refuzat pentru că mă simțeam rău. M-a pedepsit, lăsându-mă afară pentru o săptămână.
Nu mi-a dat nimic și m-a lăsat să mă descurc. Mi se făcuse foame. Încercasem să mușc dintr-un copac. Am fost nevoit să mănânc cadavre de animale moarte. Ba mai mult, am încercat să ucid animale ca să le mănânc curde.
La vârsta de 8 ani, un cutremur a avut loc la casa noastră. Eram în fața casei. Clădirea a căzut peste părinții mei, strivind-ui sub propri-i ochi. Eram doar un copil de 8 ani.
Un an de zile am supraviețuit, singur, în pădure. Apoi, Yu, maestrul meu m-a găsit. M-a crescut.  Eram dezvoltat complet. Aveam peste 700 de ani. Arătam ca la 16. Puterile mi se dezvoltaseră mult. Yu mă antrenase din greu, până cădeam lat, vomitam sau leșinam.  ~ Oliver

Zack părea traumatizat doar din priviri. Am continuat să vorbesc.

— Venise apocalipsa. Îl pierdusem pe Yu în apocalipsă. Tot atunci am realizat că sunt unul dintre Cei doi Aleși.
După asta, am început sa ucid mult. Frangeam oase. Fierbeam carne de om și o mâncam. Smulgeam inimi și le secam de sânge. Mâncam organele oamenilor. Toate astea din plăcere. Eram un monstru în devenire. Înfiasem apoi organizația. O crescusem si devenise cea mai puternică dintre toate.  ~ Oliver

Zack a dat să spună ceva, dar am continuat să vorbesc.

— Avusesen un prieten. Eram cei mai buni prieteni. Însă eram din organizații diferite. La un moment dat, prietenul meu a negat să facem pace cu inamicii, doar pentru a continua să ucidă.
Ne certaserăm pe tema asta.
La finalul conflictului, prietenul meu a fost așa de distrus din cauza rușinii și a regretului, încât a început sa plângă și să vomite. Iar după tot, și-a luat propria viață. Toate astea în fața mea.
Am fost foarte distrus. Țineam mult la el.
Toate astea, Zack, m-au împins să fiu monstrul de azi. ~ Oliver

— E-eu... D-dar știam că... N-nu.. ~ Zack

— Credeai că știi. Dar te-ai înșelat. Nu știi nimic din ce credeai că știi. ~ Oliver

M-am uitat în ochii lui Zack și...
.
.

Va urma...

.
.