Vieți ascunse

34~

Câteva secunde mai târziu aud cum îmi sună telefonul.

Poate au găsit vreo rută de căutare.

Îmi iau telefonul uitându-mă cine sună.

Hm? Număr necunoscut? Cine să fie oare?

Răspund, iar în acel moment un roboțel începe să înregistreze conversația.

— Alo..? ~Oliver
Spun cu o voce curioasă.

Și atunci aud. Acea voce.. Cea pe care nu o auzisem de mult prea mult timp. Cea care mi-a lipsit atât, dar atât de mult.  Vocea pe care o iubesc și pe care o cunosc de atâția ani. Hector. Două cuvinte rostite șoptit și cu frică în voce.

— Oliver...ajutor.. ~ Hector
Spuse cu vocea-i tremurând.

Eram la un pas de a scăpa telefonul. La auzul simplelor sunete pe care le-a scos pe gură, am simțit un fior pe știrea spinării.

Concentrează-te! Iți cere ajutorul!!

Conștiința mea era acum singura limită dintre concentrare și nebuneală completă. Asta de când Hector dispăruse.

Dau să spun ceva, dar aud :

— Hai să jucăm un joc~     ~ ???

Taci. Nu spune nimic. Ascultă înainte de a acționa.
.
.
Hector pov:
.
.
— Oliver...ajutor.. ~ Hector

Sunt captiv aici de mult timp. Prea mult timp. Aproape un an. În acest timp am fost bătut, violat, obligat să fiu sclav, torturat, au făcut experimente pe mine și nu am putut să ies din casa asta.
În camera în care mă aflu acum există un fel de balcon.
Totuși, nu aș putea spune chiar balcon. Dacă ies pe ușa aia dau într-un labirint. Nu știu ce se află acolo, dar e foarte întunecat. Nu există lumină. Când am deschis ușa aceea prima dată, un frig puternic mă cuprinsese. Aș fi fugit de mult. Singura problemă e că sunt mult prea slăbit ca să mai pot face ceva. M-aș fi luptat cu ei, dar mi-au luat puterile. Sunt cam la fel de puternici ca Oliver. 

Găsisem greu telefonul. Dar era acolo. L-am sunat pe Oliver imediat. Când i-am auzit vocea, i-am cerut ajutorul instant.
Imediat după, unul din tipii care mă violaseră a intrat în cameră. 
Purtam niște pantaloni scurți negrii și un tricou alb simplu. În cameră era destul de frig pentru haine scurte.

Însă tot ce conta era că îi auzisem vocea lui Oliver. Asta m-a făcut să fiu mai hotărât ca niciodată. Trebuia să scap. Neapărat. Când a intrat tipul în cameră am ascuns telefonul într-un buzunar. Tot ce speram era ca Oliver să tacă.
Te rog, nu strica nimic. Am un plan la care mă chinui de mult. Pentru prima oară în viața ta, te rog taci, Oliver!

— Hai să jucăm un joc. Ce zici? ~ ???

— N-nu vreau-  ~ Hector

Bărbatul s-a uitat la mine cu o față nervoasă. Se apropia ușor de mine, eu mă dădeam în spate. Tot ce mi-a trecut prin cap în acel moment a fost să ies în labirint. Am deschis repede ușa, fugind cât mă țineau picioarele. Acel tip se ținea după mine.
Fugeam pentru viața mea. Fugeam pentru a-l putea vedea pe Oliver din nou. Mii de amintiri cu el își făcură apariția în capul meu. Fugeam cu lacrimi în ochi și cu amintiri în gând. Am dat colțul. Eram blocat. În spate era bărbatul acela fugind după mine. În față erau fiare aruncate peste tot, de sus până jos. M-am riscat încercând să trec printre fiare. Telefonul căzuse între metale. Fix înainte să se spargă, câteva fiare căzuse peste mine, făcându-mi răni adânci. Țipasem de durere. Pierdusem mai apoi și conexiunea cu Oliver.
Ieșisem într-un final de acolo. Imediat după am împins fiarele, pentru a cădea pe tip, eu putând să fug. Metalele urmau să-l țină încă puțin ocupat, ca eu să am avans, măcar puțin. Am fugit cât m-au ținut picioarele. Eram slăbit. Îmi era frig. Dar continuam să alerg. Alergam de câteva minute bune deja. Obosisem. Nu aveam să rezist mult dacă o țineam în ritmul ăsta.
.
.
Oliver pov :
.
.
În momentul în care l-am auzit pe Hector țipând m-am ridicat de la birou imediat. Mi-am luat masca și m-am teleportat la organizație. Le-am dat înregistrarea și le-am spus să-mi localizeze telefonul.
Trecuseră cam două minute. Unul din criminalii mei ieșise alergând din cameră. Zambea.

— L-ați găsit?!? ~ Oliver

Spun cu speranță în voce.

— Da! ~ Dylan

Spune întinzându-mi o foaie cu adresa.

— Nu degeaba ai ajuns unde ești acum. Continuați-vă treaba. ~ Oliver

Imediat după am plecat spre mașină. M-aș teleporta, dar poate Hector e slăbit sau eventual îi e frig. Dacă se riscă o luptă, nu-l pot lăsa afară pe frigul ăsta cât mă bat eu cu ăia.
M-am urcat în mașină începând să conduc cât de repede posibil.
Conduceam de câteva minute bune. Pot spune că de aproximativ jumătate de oră. Plus, minus. Era ora 23:21. Afară era deja întuneric. La un moment dat, văd în față o persoană alergând spre partea din care veneam. În spate erau câteva mașini, venind cu viteză înspre el. Mă uit mai atent și abia atunci realizez. Era Hector. Trag brusc de volan, apăsând și frâna. Mașina s-a rotit puțin, ajungând cu partea din lateral spre Hector.
Am coborât repede din mașină începând să alerg spre Hector. Când m-a văzut, a încetinit treptat.

— HECTOR!! ~ Oliver

Se oprise. Stătea în picioare, cu fața la mine, plângând.
Am continuat să alerg până am ajuns la el. L-am luat în brațe imediat.

Ce rece e-
Ce ți-au făcut, piticule..?

M-am uitat la el din cap până în picioare.

E plin de răni...

— Shh... E-neregulă acum. Ești cu mine, iar. Calmează-te.. ~ Oliver

Era în stare de șoc. Nu putea vorbi. Am început să-l mângâi ca să-l calmez.
Din păcate, îmbrățișarea nu a durat mult. Mașinile care îl urmăreau, se apropiau repede. Mi-am făcut masca să apară pe față și l-am teleportat pe Hector în mașină. Am încuiat mașina ca să fiu sigur.
Cei care l-au răpit au ieșit într-un final din mașini.

9...10. Sunt 10 inși. Dacă într-adevăr sunt atât de puternici precum sunt eu, va fi o luptă pe cinste. Însfârșit o lupă pe bune din ultimii 1000 de ani.

Cei 10 inși se aflau acum în fața mea. Parcă, mai pregătiți de luptă ca niciodată.

— M-ați găsit. L-ați găsit pe Silver. Fericiți? ~ Oliver

— Ne-am cam răzgândit cu privire la Silver. Micuțul deține informații prețioase. Ca prin urmare, ambii sunteți valoroși. O să scoatem informațiile de la voi vii, sau morti! ~ Liam

Și-n următoarea secundă am văzut cum o bombă a zburat spre mașina mea.

HECTOR!!!

M-am teleportat la Hector și l-am scos cât de repede am putut de acolo.
Bomba a explodat, rostogolindu-mă din mașină cu Hector în brațe.
Trebuie să-l apăr pe Hector și să mă și lupt cu tipii ăștia.
Oliver, gândește cum n-ai făcut-o în viața ta.
.
.
.
Lupta începuse de ceva timp. Eram rănit. Îl apăram pe Hector cu propria-i viață. Nici cei care l-au răpit nu s-au lăsat mai prejos. Erau la fel de slăbiți ca mine. Așa luptă n-am avut de mult..
Oricât de tare m-aș fi enervat, tot au reușit să-mi atingă punctul slab. Faptul ca Hector era mai slăbit ca niciodată m-a făcut să-mi las cumva garda jos.
Sângele era peste tot pe stradă. Rănile erau adânci. Lichidul roșu continua să curgă din corpul meu. Costumul era acum roșu, nu gri. Masca avea zgârieturi și, era plină de pete de sânge.
Deși eram aproape de limită, continuam să lupt. Luptam de aproape o oră. Hector era speriat, slăbit și îi era frig. Dacă nu termin în curând lupta, o să i se agraveze starea.
Inamicii sunt mai puternici decât credeam. Împreună, cei 10 sunt la același nivel la care sunt eu.

Am pus doi la pământ.
Am dat să-l lovesc pe unul, însă altul m-a lovit în punctul slab al spatelui.

— AGH! ~ Oliver

Am țipat, respirând sacadat. Căzusem în genunchi, uitându-mă în jos, cu mâna pe mijloc, în spate, unde se afla punctul slab. Când am dat să mă ridic, Liam...
.
.

Va urma...

.
.