Vieți ascunse

8~

Ies din birou și văd că Hector e întins pe jos într-o baltă de sânge. Mă încrunt, nervos fiind după ce-l văd așa și strig :

– MEDIC!! ~ Oliver

Imediat 2 medici apar și-l iau pe Hector.
Merg înapoi în camera principală, acolo unde am omorât jumătate din criminalii albi. Mă uit la cum progresează lucrurile și cum ceilalți curăță cadavrele.

– Cine e de rezervă la calculatoare? ~ Oliver

Unul pitic iese de undeva din grămada aia și spune :

– Eu sunt. ~ Dylan

– Bun. Du-te în camera de control și vezi ce și cum s-a întâmplat cu 5 min înainte de ambuscadă, în timpul ei și 10 minute după ce au plecat. Vreau tot scris pe un raport. Fiecare detaliu. Chiar și cele mai mici. ~ Oliver

– Da șefu'. ~ Dylan

Mă uit cum pleacă spre camera de comandă. Nu mă duc înapoi în birou, în schimb merg în laborator.

– Cum merge cu lichidul negru? ~ Oliver

Ceilalți nu se uită la mine. Continuă să fie atenți la ceea ce fac. Trebuie lucrat delicat cu lichid de genul ăsta. Unul din ei care ștergea câteva recipiente spune :

– Foarte bine chiar. Am descoperit destul de mult în câteva zile. Vă vom da toate detaliile când vom încheia cercetarea. Bineînțeles, ca in fiecare zi Ethan se va ocupa de raportul zilnic al cercetărilor. ~ Donny

– Foarte bine. ~ Oliver

Zic scurt și plec. Înainte sa deschid ușa mă întorc cu fața la ei și spun :

– Apropo. Aveți grijă de Hector zilele astea. A fost grav rănit și nu-mi permit să pierd unul așa bun ca el. ~ Oliver

– Am înțeles. ~ Donny

Spune și se întoarce la treaba lui. Ies din laborator și merg spre biroul meu.
Hm, am o idee.
Îmi spune conștiința.
Mă uit în oglindă. Masca asta a adus atâtea amintiri bune și rele. Mă uit la mâna mea. Venele îmi ies în evidență. Unii spun că arăt sexy cu ele. Alții spun că sunt dominant. Îmi încordez un deget astfel încât să distrug sistemul de securitate al criminalilor albi. Nu mai stau pe gânduri și mă teleportez în biroul lui Anto. Mă uit la el preț de câteva secunde. Stătea pe un scaun negru din piele tipic birourilor în care se află oameni importanți. Spătarul scaunului era lipit de birou. Nu făcea nimic. Uneori când e speriat stă în biroul lui și se uită la perete ca să se liniștească. Încep să-i cotrobăi prin dulapuri în speranța de a mă observa sau auzi. Nimic.
Ah futui! Omu e surd sau?
Iau o sticlă de sticlă cu apă minerală și-o scap pe jos intenționat. În secunda următoare Anto se întoarce cu scaun cu tot cu fața la mine. Zâmbesc ușor pe sub mască. El n-o purta pe a lui. Expresia de calm i se transformă într-una de groază. Nu doar că era speriat, era pur și simplu traumatizat. Când m-a văzut parcă i-ar fi trecut toată viața prin fața ochilor. Merg la el cu pași mici. Se ridică de pe scaun și se dă în spate. Se lipește de perete când nu mai are unde să se dea în spate. Ajung în fața lui și îl apuc de cămașă. Îl trag spre mine și spun :

– Cine i-a făcut asta piticului cu mască gri deschis? ~ Oliver

Înghite în sec și se uită în ochii mei. Proastă idee. Mă uit și eu într-ai lui cu o privire rece, adâncă și înfricoșătoare. Înghite în sec, iar, apoi spune :

– Lasă-mă să-mi pun masca și ți-l aduc aici-. ~ Anto

Îi dau drmul la cămașă și mă retrag în locul unde m-am teleportat. Merge la birou și își ia masca de pe câteva hârtii. Se uită la mine indirect apoi își pune masca pe față. Iese din cameră și mă lasă singur preț de câteva minute. Mă uit la ceasul de la mâna stângă. Au trecut 3 minute de când a plecat.
Îmi închid ochii și fac o vrajă ca să pot vedea și auzi exact aceleași lucruri ca el.
.
.
Anto pov :
.
.
Merg pe hol spre camera lui Zack. El l-a atacat pe piticul ăla și tot el l-a otrăvit fără să fi văzut cineva. Intru și mă uit la Zack.

– Avem o problemă. ~ Anto

– Ugh ce mai e? Iar a făcut Noah vreo prostie? ~ Zack

– Nu de data asta. Tura asta are legătură cu criminalii din umbră. Mai exact șeful lor-.. ~ Anto

În timp ce se uită la mine își mărește ochii și se ridică în picioare.

– Ce s-a întâmplat???? ~ Zack

– E aici. ~ Anto

– CE?! ~ Zack

– Ce-ai auzit. Îl caută pe ăla care l-a atacat și otrăvit pe piticul de acolo. ~ Anto

– Ow f*ck..! ~ Zack

Merg la un perete și bat de 2 ori în el. Ăsta e semnul pentru câțiva din criminalii mei să fie în fața biroului meu pregătiți de atac în exact 30 de sec.
Zack își pune masca și ne teleportăm în fața biroului. Criminalii erau deja acolo. S-au dat la o parte ca să intru cu Zack iar ei să nu fie văzuți. Intrăm și închid ușa.
.
.
Oliver pov :
.
.
Opresc vraja când văd că Anto și Zack sunt în fața ușii cu acei criminali pregătiți de atac.
Mă uit la Zack.

– Vrei să vezi ceva frumos? ~ Oliver

– Um...n- adică da? ~ Zack

Ridic mâna. Își mărește ochii și tresară. Mi-o încordez și toți cei din fața ușii mor instant. Las mâna jos și spun :

– Deschide ușa. ~ Oliver

– B-bine... ~ Zack

Merge la ușă și-o deschide. Câțiva care au căzut pe ușă după ce i-am omorât cad în cameră când deschide ușa.
Înghite în sec și începe să tremure. Fac cadavrele să dispară și ușa să se închidă.

– Acum, că tot suntem doar noi trei. Zack, dă-ți masca jos. Pe Anto l-am văzut deja, așa că poate să și-o dea și el. ~ Oliver

– Um... ~ Zack

Le iau măștile de pe față și le pun pe birou.

– Hai, stați jos. ~ Oliver

Se așează pe canapeaua din biroul lui Anto fără să mai comenteze. Iau scaunul pe care stătea Anto și-l pun în fața lui. Mă așez și mă pun picior peste picior.

– Acum, Zack. ~ Oliver

Mă uit drept în cohii lui apoi...

Va urma...