Vieți ascunse

6~

Îl iau pe Zack de gât a doua oară apoi încep să-l strâng. Îi dau drumul și spun

– A da, era să uit. ~ Oliver

Îi fac hainele să apară pe el. Îl iau înapoi de gât și mă uit în ochii lui. Simt cum ochii încep mi se fac roșii. Îi dau drumul instant. Mă dau mai în spate și-mi închid ochii încercând să mă calmez.
Nu- Nu te enerva. Rămâi calm.
Îmi zic în gând.
Calmează-te până nu faci ceva. Nu uita ce s-a întâmplat ultima oară când ți-ai activat ochii.
Deschid ochii după ce mă calmez puțin. Mă uit la Zack care era aproape mort. Mă apropii de el iar. Mă uit la el și spun

– Dacă nu vrei să pățești mai rău ar fi bine să nu te mai atingi de mine. ~ Oliver

Pun mana pe capul lui și-l vindec. Ca nou. Nu mai are nicio rană. Pocnesc din degete și se repară și peretele.

– Acum pornește timpul, Zack. ~ Oliver

Peste câteva secunde spune

– Gata. Poți să pleci. ~ Zack

Ies din cameră nervos fiind în continuare și cobor în sufragerie. Noah mă vede, așa că spune

– Ești ok? Pari cam nervos. Așa rele au fost alea 5 minute? ~ Noah

Mă uit la el puțin încruntat.

– Nu vreau să vorbesc despre asta. ~ Oliver

– Oh..ok. ~ Noah
.
.
📑 SkipTime 📑
.
.
Se apropie. În curând se va anunța. Urmează să se țină o întâlnire a tuturor șefilor criminalilor. Până atunci trebuie să merg la organizație să-i anunț și pe restul.
Merg în camera lui Hector și-i spun că trebuie să mergem la organizație. Hector știe că eu sunt șeful. E singurul căruia i-am spus. Antonio nu e nici măcar criminal. El trăiește simpla viață de student și jucător de volei.
Îmi iau cheile din cuier și plec la mașină. Descui și intru in mașină. Pornesc mașina și conduc spre organizație. Îmi fac masca să apară pe scaunul liber de lângă mine. Activez pilotul automat al mașinii și îmi las scaunul pe spate. Îmi pun mâinile pe față și oftez.

– Agh ce m-a enervant Zack- Tch! ~ Oliver

Îmi întorc capul și mă uit la mască. O iau în mână măsurând-o din priviri de parcă ar fi prima oară când o văd. Mi-o pun pe față și dezactivez pilotul automat.
În aproximativ 20 de minute ajung la organizație. Parchez mașina și rămân înăuntru. Îmi iau servieta cu acte și cobor. Încui mașina. Merg spre intrare unde Vlad stătea la ușă păzind-o.

– Bună neatza Vlad. ~ Oliver

– Bună ziua șefu! Parola. ~ Vlad

I-am spus să păzească intrarea cu propria viață. Chiar dacă mă vede și mă recunoaște nu mă lasă să intru așa ușor.
Intru într-un final. Ia să vedem cine și ce a făcut cât am lipsit.
Fluier și mă uit la ceilalți. Cum au auzit s-au aliniat instant. Îi măsor puțin din priviri apoi spun :

– Cine s-a bătut un pas in față. ~ Oliver

Trei dintre toți câți erau aliniați au făcut un pas în față.

– Mă repet. CINE S-A BĂTUT UN PAS ÎN FAȚĂ! ~ Oliver

Încă 10 cel puțin au înaintat.

– Ce-am zis că pățesc cei care se bat între ei? ~ Oliver

– Dar, avem un motiv bun de data asta! ~ Yuko

Mă uit la el. Mă apropii ușor. Nu se mișcă dar văd ca vrea să se dea în spate. Ajung în fața lui și-i ridic capul cu 2 degete. Mă uit drept în cohii lui. E mai speriat decât de obicei. Fac un pistol rusesc să apară în mâna mea. Îl învârt și i-l pun la tâmplă.

– Puf. ~ Oliver

– Puf...? ~ Yuko

– Puf. ~ Oliver
Spun în același timp în care apăs pe trăgaciul pistolului.

Mă uit la restul din față.

– Care e următorul? ~ Oliver

Nimeni nu spune nimic.

– Fie. Bernard, du-i pe toți în 107. ~ Oliver

– Camera 107?! Ai înnebunit!? ~ Bernard

Mă uit drept în cohii lui și spun

– Comentezi? ~ Oliver

– Nu șefu. ~ Bernard

Mă întorc la cei din față.

– Să țipați tare. ~ Oliver

– Șefu' , doar nu vrei să... ~ Hector

– Taci puțin. ~ Oliver

Nu mai spune nimic. Mă uit la ușă. Observ că.....

Va urma...