Vieți ascunse

2~

Intrăm în sală. Ceilalți jucători din echipa adversă se antrenau.

- Eric, servă. Antonio, cât de înalt poți. Hector, preluare pentru atac. Haideți. Vreau să văd din ce sunteți făcuți azi. ~ Oliver

Eric merge pe partea cealaltă a terenului. Între timp, echipa adversă iese de pe teren. Abia aștept să le văd fețele când vor vedea serva, atacul și preluarea.
Eric ia o minge. O bate de câteva ori în podea apoi o învârte puțin. Își aruncă mingea în sus, înalt, apoi așteaptă 2 secunde. Când mingea ajunge în cel mai înalt punct, Eric își face elanul de atac, sare și lovește mingea cu putere.
(ᴀsᴛᴀ sᴇ ɴᴜᴍᴇsᴛᴇ sᴇʀᴠᴀ ᴅɪɴ sᴀʀɪᴛᴜʀᴀ. Cᴀᴜᴛᴀᴛɪ ᴘᴇ ɴᴇᴛ ᴅᴀᴄᴀ sᴜɴᴛᴇᴛɪ ᴄᴜʀɪᴏsɪ.)
O preiau ușor. Sunt obișnuit cu servele puternice ale lui Eric. Mingea se înalță spre Antonio. Își ridică mâinile, sărind și dând o pasă foarte înaltă. Alerg spre fileu și sar mai sus de minge cu aproximativ 30 de cm. Lovesc mingea cu o forță foarte mare. Mingea era la câțiva centimetri de pământ. Hector se aruncă după ea și o salvează.
Mă uit la echipa adversă. Aveau o față de parcă ar fi primul lor meci jucat vreodată. M-am încruntat in timp ce zâmbeam, scoțând un zâmbet "malefic".
Nu peste mult începe meciul. Eu servesc primul. Arunc mingea și sar. Am dat așa de tare încât cel care a preluat mingea a căzut pe spate. Și la mine, asta e încet.
.
.
🏐 SkipTime 🏐
.
.
În sfârșit pauză. Ies de pe teren și merg spre baie. Văd câțiva jucători din echipa adversă. Mă îndrept spre ei. Când ajung, îi pun unuia mâna pe umăr. Tresare și se întoarce cu fața la mine. Nu spune nimic și se dă în spate. Privirea lui spunea clar că îi e frică. Rânjesc malefic și plec în treaba mea.
.
.
🏐 SkipTime 🏐
Antonio pov:
.
.
Dau pasa prea înaltă. Nu cred ca Oliver poate sări atât-

- SAAAARI!!!

Hai Oliver, sari până la minge. Știu că e foarte înaltă și nu ai mai sărit atât niciodată, dar înalță-te la nivelul ăsta acum.
.
.
Oliver pov:
.
.
Sh*t- pasa aia e foarte înaltă. Apărătorii lor sar foarte sus. Ridicătorul e deștept. Aproape la fel de bun ca Antonio. Atacanții sunt puternici și nu se lasă ușor. Totuși, libero-ul lor nu se compară cu Hector.
Ma pregătesc să sar. Îmi iau avântul necesar și-mi pun toată forța în picioare. Sar la nivelul mingii și-o lovesc cum n-am făcut-o niciodată.

- WOW- OLIVER CÂT DE SUS POȚI SĂ SARI?! ~ Andy (antrenorul)

O lovitură cam forțată totuși, dar reușită. Mingea a aterizat lângă libero, care s-a aruncat după ea, dar n-a salvat-o.
Dintr-o dată se aude fluierul. Arbitrul arată cu mâna spre noi, apoi ridică ambele mâini.

- Punct de meci. The Flyers câștigă. ~ arbitrul

Mă uit la adversari. Se uitau la mine de parcă n-ar mai fi văzut oameni. Le era frică. Se citea pe fețele lor. În ochii lor. Oricum o dădeai erau speriați. Încep să râd malefic. Coechipierii mei sunt obișnuiți cu râsul, dar cealaltă echipă nu. Toți s-au dat un pas în spate. Erau îngroziți. Bag apoi un zâmbet inocent și ies de pe teren. Îmi iau sticla de apă. Observ cum antrenorul vine la mine.

- Oliver, când ne întoarcem vreau să văd cât de sus poți să sari. Conform pozelor și înregistrărilor făcute pe timpul meciului, ai sărit 2.56m. ~ Andy

(O mică paranteză, nu are legătură cu cartea. Cristiano Ronaldo a sărit exact 2.56m când a lovit mingea cu capul. Bănuiesc ca toți știți săritura aia.)

- Bine. ~ Oliver

Zic simplu și plec în vestiar.