Vieți ascunse

26~

Îmi picase fața. Era întins pe jos. Plin de răni și vânătăi. Se afla mijlocul unei bălți de sânge. Abia respira. Când am văzut mi-am acoperit gura cu mâinile. Rămăsesem înțepenit. Nu mă puteam mișca. Lacrimile au început să-mi curgă pe față. Începusem să tremur.

— O-Oliver...? ~ Hector

A fost tot ce-am putut scoate pe gură.

— A-am.... reușit... ~ Oliver
Spuse Oliver șoptit și greoi.

— MEDIC!! ~ Anto

Strigă Anto dintr-o dată. În câteva secunde două spirite vindecătoare apăruseră. L-au luat pe Oliver și-au dispărut. Am început să plâng și mai tare. Anto m-a luat în brațe, spunându-mi că va fi bine.

— O să se vindece, vei vedea. Stai liniștit. ~ Anto

Lacrimile continuau să-mi invadeze fața. Eram foarte îngrijorat pentru Oliver. Of.. ce ai făcut...? Te rog fii bine...
Îl iau pe Anto în brațe și-l strâng, continuând să plâng.

— Dacă nu va fi bine...? ~ Hector

— Hector. Vorbim despre Oliver, ai uitat? Normal că va fi bine. ~ Anto

N-am mai zis nimic. Am sperat doar ca Oliver să fie în regulă..
.
.
😩SkipTime😩
.
.
Stau în pat și mă gândesc la Oliver. Mi-e frică. Dacă nu va fi bine? Oare...chiar am sentimente pentru el...? E imposibil. Adică... suntem doar prieteni...
E deja 9 dimineața. N-am dormit deloc, de la 11 a.m. de când Oliver intrase în laborator. Tot ce am făcut a fost să mă gândesc la el.
Mă uit apoi la ușă și văd cum se mișcă clanța. Sar ca ars din pat. A, stai. Trăim într-o casă de spirite și, sunt criminal. De ce mă speri defapt?
Ușa se deschide, pe ea intrând Oliver. Cum l-am văzut i-am sărit în brațe. Începusem să plâng de fericire.

— EȘTI BINE! ~ Hector
Am strigat emoționat, plin de entuziasm și bucurie.

— Da. Sunt bi-   ~   Oliver

Nu m-am putut abține. L-am sărutat înainte de a-și termina cuvântul.
Nu știu de ce, dar am făcut-o. Inima îmi bătea incontrolabil. Totuși, eram împăcat acum că-l sărutasem. Cred că... voiam de mult timp s-o fac, dar, nu mi-am dat seama.
M-am uitat la Oliver după acel sărut. El...zâmbea?

— Mereu am dreptate. ~ Oliver

Spune și mă sărută încă o dată.
Roșisem vizibil. Oliver a râs.

— ACUM DĂ-MI NIȘTE EXPLICAȚII PENTRU CARE STĂTEAI ÎNTINS PE JOS PLIN DE RĂNI!!!!!!!!!!! *>¦[] * ~ Hector

Oliver râse puțin de tonul cu care am spus-o.

— Păi. Știi că în vreo două săptămâni are loc întrunirea criminalilor, da? ~ Oliver

— Da. ~ Hector

— Ei bine, cum e clar că voi fi cel mai puternic, din nou, aveam nevoie de antrenament bun. Doar că în trecut începeam să mă antrenez cu două luni înainte. Acum însă, nu m-am antrenat deloc. Aveam nevoie de un antrenor bun. Mai bun decât mine. Și cum acel cineva nu există, l-am readus pe sensei la viață.  ~ Oliver

— Cel de care mi-ai zis că te-a crescut și antrenat să ajungi la jumătate din ce ești acum? ~ Hector

— Exact. ~ Oliver

— Asta e o veste superbă! DAR TOT MI-AM FĂCUT GRIJI CĂ NU VEI FI BINE YOU IDIOT!! ~ Hector

Oliver râde, putându-mă pe frunte. Mă lasă apoi jos.

— Mă duc să termin ce am început. Trebuie doar să-i explic lui sensei ce am făcut, câte a pierdut și de ce e aici iar. ~ Oliver

— O să dureze. ~ Hector

— Știu. Cu cât merg mai devreme cu atât scap de explicații mai repede. ~ Oliver
.
.
Oliver pov:
.
.
Ies din cameră și merg înapoi în laborator. Când mă uit, îl văd pe sensei care se uita la toate lucrurile de acolo.

— Cu grijă. Unele sunt extrem de periculoase. ~ Oliver

Cât mi-a putut lipsi omul ăsta...
Când îmi aude vocea se oprește din ce face.

— Refuz să cred. ~ Yu

— Atunci întoarce-te. ~ Oliver

Sensei se întoarse cu fața la mine. Când mă vede un zâmbet își face apariția pe fața lui. Semn că m-a recunoscut.
Vine ușor spre mine și mă îmbrățișează.
Îmi dă drumul și se uită la mine din cap până în picioare.

— Oliver arăți... ~ Yu

— Diferit? Știu. După moartea ta am fost mai hotărât ca niciodată. Totuși, fusesem și eu împroșcat cu lichid negru. Eram împăcat cu ideea că acolo mi-e sfârșitul. Dar am aflat că sunt alesul. Sunt imun la lichid. După ce am terminat invazia, m-am antrenat. Mult. Am devenit cel din umbră. Cel care ucide cu un zâmbet pe buze. Omoară din plăcere și fără milă. Apoi am creeat criminalii di- ~ Oliver

— Din umbră? Știu. ~ Yu

— De unde-? ~ Yu

— Te rog. Știam că ceva nu e la locul lui când m-am trezit. Până la urmă, știam că murisem. Așa că până ai venit tu aici, m-am pus la curent singur. Am călătorit puțin prin istorie să văd ce ai făcut. Îmi place unde ai ajuns. Și, trebuie să recunosc. Iubitul tău e simpatic.  ~ Yu

— Hector nu-i iubitul meu. ~ Oliver

— Momentan. *râd* ~ Yu

— Oricum. Am nevoie de tine să mă antrenezi. Întrunirea criminalilor e aproape.  Nu m-am antrenat deloc. Vreau un antrenament intes. Mai greu decât mă antrenai când erai nervos. ~ Oliver

— Oliver. Antrenamentele acelea erau foarte grele pentru tine. ~ Yu

— Poate atunci. Acum mi-am crescut puterea. Sunt sigur că pot îndura mai mult. ~ Oliver

— Prea bine. Dar să nu te plângi. ~ Yu

— M-am plâns eu vreodată? ~ Oliver

— Așa e. Începem antrenamentul mâine la 5. Curtea din spate e destul de spațioasă din câte am văzut. În plus, dacă stricăm ceva, poți să repari ușor. ~ Yu

Zâmbesc. A rămas același. Mi-a fost așa dor de el.

— Mă bucur că ești aici din nou. ~ Oliver

— Unde voi dormi? Doar nu ma lași cu câinele ăla de pe stradă. In plus, tind să cred că are purici. ~ Yu
.
.
.
I-am chemat pe toți jos să le explic situația. Cine e sensei, de ce l-am reînviat și cam tot ce i-am zis și lui. Am discutat și de problema cu camera. Pentru că dormitorul meu e destul de spațios, am hotărât că Hector se va muta cu mine, iar camera lui va rămâne a lui Yu. Inițial niciunul n-a vrut, nici eu nici Hector, dar până la urmă s-a decis.
Am aranjat și camerele. Hector și-a mutat tot arsenalul de plușuri la mine în pat. Ce naiba face cu atâtea?
În momentul actual mă uit la el cum le aranjează.

— Ca să fie clar, eu dorm la margine. ~ Oliver

— F*CK. *T-T* ~ Hector

Râd ușor după ce îi văd reacția.
.
.
.
Trecuseră câteva ore. Hector stătea în pat citind o carte. Ar fi cazul să mă culc dacă vreau să fiu odihnit mâine.
Mă duc la șifonier și-mi iau o pereche de pantaloni de pijama. Îmi dau tricoul și pantalonii de traning jos și îi pun pe cei de pijama pe mine.
Hector se uită la mine, fără a spune ceva. Mă uit la el și văd...
.
.

Va urma~

.
.