Capitolul 1 - Fericire ca raman singura...

23.7K 693 22
                                    

-Ok, deci avionul e peste 2 ore, asa ca ar fi bine sa plecam acum... zice tata, luand bagajele in mana si indreptandu-se spre masina.                                                                 -Suntem niste parinti groaznici ... se aude si glasul gatuit al mamei care plange . Ma uit la ea, apoi ii spun :                                                                                                                                                                           -Nu, mama, e in regula ... Voi fi bine singura ! Vorbesc serios ! O sa ma descurc...                                   -Nu putem sa te lasam singura... spune ea, luandu-ma in brate .                                                                 -Ba da, mama ... nu e vina ta ca nu am prea fost la scoala, iar peste o luna jumatate trebuie sa dau corigenta... O sa fiu bine !  ii spun eu la ureche, iar ea ofteaza .                                                                     -Oh, scumpo... Sa inveti, ok ? O sa fie bine si o sa treci ... Ai terminat clasa a 11-a si chiar vreau sa intri in clasa a 12-a... imi mai spune ea a mia oara de cand a aflat ca nu am trecut la mate, dar eu ii pup obrazul ud de la lacrimi si spun :                                                                                                                    -Bine, mama.Asa o sa fac, acum... dar sunt intrerupta de strigatul tatalui meu :                                      -Daca nu va grabiti o sa pierdem urmatoarele 10 avioane, nu doar unul.Eu chicotesc, apoi spun :   
-Haide, mama, nu e asa mult timp ! 3 luni trec repede.Iar daca trec peste o luna, atunci vin si eu la bunica, ok ? Ea da din cap in semn ca da, apoi iese pe usa, iar eu sunt in spatele ei .                                     Ajungem in fata masinii, iar mama ma mai strange o data in brate, apoi imi spune :                -Sa inveti si sa fii cuminte.Sa gatesti si sa ai grija de tine.Sa te imbraci sa nu racesti, sa fii in pat la 10, dar tata o intrerupe, scapandu-ma pe mine de sarcina asta :                                                               -Ok, deci in primul rand Anya e fata mare, iar in al doilea rand, trebuie sa avem incredere in ea, se va descurca.Apoi ma ia in brate.
     -O sa vorbim in fiecare zi, sa nu-ti faci griji ! imi mai spune mama, iar eu aprob, iar ei se urca in masina, lasandu-ma singura pentru 3 luni . Asta suna grozav ! gandesc eu fericita. Si mai suna si a petrecere ! continui eu sa imi imaginez tot ce pot sa fac in astea 3 luni singura... Libertate,dulce libertate...                                                                                                                                                                         Intru in casa, apoi ma apuc sa-mi fac pranzul, caci e deja ora 3, iar eu nu am mancat azi din cauza pregatirilor facute pentru plecarea alor mei ...                                                                                        ...                                                                                                                                                                                      Am mancat, apoi vad ca e ora 4 jumatate.Decid s-o sun pe Daria si sa-i spun ca in seara asta se anunta o mare petrecere la mine.Adica eu am casa destul de mare si incapatoare, perfecta pentru un chef...                                                                                                                                                           Convorbire telefonica                                                                                                                                          -Alo?se aude vocea Dariei,prietena mea cea mai buna.                                                                        -Ce faci ? Intreb, asezandu-ma pe canapea .                                                                                                  -Bine, stateam, tu ?                                                                                                                                              -Si eu. Fii atenta, ai mei au plecat, deci seara asta tot cartierul va rasuna de la muzica, nu ?           -Cu siguranța! spune ea, apoi radem amandoua. La ce ora sa vin ?                                                                            -Pai cred ca petrecaretii o sa vina pe la 8, deci tu trebuie sa-ti misti fundul pe la 6 la mine. Doar nu crezi ca o sa aranjez pe aici singura, nu ?                                                                                                         -Ok, ok ! S-a facut. Acum trebuie sa plec , mama ma striga ... spune ea oftand exasperata, apoi imi inchide. Eu chicotesc slab, apoi las telefonul pe masuta de cafea, uramand sa ma duc sa fac un duș.                                                                                                                                                                           ....                                                                                                                                                                                Dupa vreo 20 de minute petrecute sub jetul de apa, cobor scarile grabita, caci cineva suna in disperare la usa.  Aveam pe mine doar un prosop, caci m-am grabit sa ies din baie, asa ca apas imbracata doar asa pe clanta... In fata mea sta tipul cu pizza avand 2 cutii de pizza in brate .                                  
-Uitati comanda ! Face 50 de lei, imi spune el, apoi imi intinde cutiile care scot inca aburi.               -Cred ca ai gresit adresa, eu nu am comandat nimic... spun eu confuza . El chicoteste sarcastic, apoi spune pe acelasi ton :                                                                                                                                    -Iar eu nu sunt acum in fata ta... Acum sa terminam cu glumele proaste si da-mi banii pentru ca apoi sa plec fara sa ne mai intalnim vreodata...                                                                                                          -Asculta, eu nu am comandat nimic... E o greseala... spun din nou, iar el isi baga mana in buzunar si-si scoate telefonul, apoi cauta pentru cateva secunde in el, urmand sa mi-l intinda , spunand :
-Asta e numarul tau ? Eu ma uit la ecranul telefonului, avand un soc . Acolo scrie ca acum 15 minute am sunat la acea pizzerie... Dar e imposibil ! Eu eram sub dus de 20 de minute , iar telefonul meu era cu mine... Oh nu ! Telefonul ! imi dau eu seama, apoi sar ca arsa si merg spre masuta de cafea pe care mi-am lasat telefonul... Deschid ochii cat cepele cand vad grozavia... El, telefonul nu mai era acolo... Cum dracu ?! gandesc eu, panicandu-ma, dar dintr-o data sunt scoasa din sirul gandurilor de vocea exasperata a tipului cu pizza :                                                                                          -Fii atenta, daca nu-mi dai banii sun la politie, ok ? Eu ma intorc la el, apoi imi iau portofelul din geanta de pe cuier si-i scot banii, spunandu-i :                                                                                                 -Ok, nu trebuie sa dramatizezi atat.Doar ca am uitat ca am comandat pizza. Am multe probleme... Acum da-mi aia si pleaca.Ii dau banii, iar el imi da pizza. Eu o trantesc pe masa  din bucatarie, indreptandu-ma acum spre sufragerie . Imi cautam telefonul in disperare, dar fara niciun rezultat.Nu era nicaieri... Parca il inghitise pamantul. Decid sa-mi fac iau un pahar cu suc , intrand in bucatarie . Ma uit spre masa pe care am asezat pizza, apoi inima imi sta in loc pentru o clipa. O cutie cu pizza lipsea... Ce dracu se petrece aici ?! gandesc eu, luandu-ma transpiratiile de frica.                                                                                                                                                                      -E cineva aici ?! strig eu, lipindu-mi spatele de de frigiderul rece ca gheata . Nu se aude nimic, dar dintr-odata casa se scalda in bezna ... S-a luat curentul... Oh nu ! ........................................................................................................................................................................................................................   Buna ! Da , tot eu... Nu ati scapat de mine... Ce sa fac daca ideile vin una dupa alta ?! In fine , sper sa va placa si genul asta de carte pe care am incercat s-o scriu... P.S:Scuze de greseli !

Nu te pune cu criminalul...(+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum