— Am iubit. De trei luni. ~ Celinne
Când am auzit era să mă înec.
— Ă? ~ Oliver
Celinne a râs puțin.
— Am un iubit. Ai auzit bine. ~ Celinne
— Și... Știi tu.. Puf puf? ~ Oliver
— Nuuuu! Tataaaaaa!! ~ Celinne
— Lasă că îți cumpăr eu personal prezervative atunci. ~ Oliver
— TATAAAAAAAAA!!! ~ Celinne
Am râs puțin.
— L-ai bătut? Așa din dragoste. *râd* ~ Oliver
— Normal. Aproape tot timpul. ~ Celinne
— Asta-i fata mea. Îi dai tare? ~ Oliver
— Nu. Mă joc cu el. Cât să-l speri așa. ~ Celinne
— De aia ești fiică-mea. Sunt mândru. ~ Oliver
Am spus și ambii am râs.
— Totuși, vreau și eu să-l cunosc pe băiat. ~ Oliver
— Sigur. Dar, am o rugăminte... ~ Celinne
— Spune. ~ Oliver
— Se apropie ziua lui și, m-a invitat să dorm la el. ~ Celinne
— Nu. Nici măcar nu-l cunosc. Dacă vrea doar să se folosească de corpul tău?? ~ Oliver
— Haide tata... Doar de data asta. E singurul lucru pe care ți-l cer. Te rog!! ~ Celinne
.
.
.
.
.
După multe alte rugăminți am acceptat să rămână la el peste noapte. Asta fiind azi, mâine fiind ziua lui. Dar, am acceptat cu două condiții. Să-și ia prezervative și, să-l cunosc întâi pe individ.
A fost de acord.
Dacă nu-mi place de individ, nici că mai rămâne la el peste noaptea.
A...stai... Am promis că o las. Fuck.
Din păcate pentru mine și din fericite pentru ceilalți, sunt genul de persoană care își ține promisiunile. Dacă am promis, mă țin de cuvânt.
Cine doamne m-a pus să-i promit???
Celinne a vorbit cu el. I-a spus că vreau să-l cunosc. Din câte am înțeles de la ea, tipul e singur acasă deci putem merge oricând.
Cam dubios. Să nu știe părinții tăi că urmează să-l cunoști pe tatăl iubitei tale?
Cel mai bine era să spună că trebuie să așteptăm să se întoarcă ai lui acasă, ca să-i cunosc și eu pe ei. Până la urmă, vreau și eu să știu cu cine am de-a face.
Cu toate astea, am stabilit să mergem azi. Deși am câteva îndoieli legat de asta. Vom vedea.
— Ești gata? ~ Oliver
Am întrebat-o pe Celinne. A ieșit din cameră, aprobând.
— Hai să mergem atunci. Oprim să-i luăm și un cadou? Ziceai că mâine e ziua lui. ~ Oliver
— Da. Și știu exact ce să-i luăm. ~ Celinne
.
.
.
.
.
Spre surprinderea mea, i-a cumpărat o minge de volei, genunchiere și manșete.
Face cumva volei individul? Dacă da, ar trebui să mă știe de la televizor.
Ne-am urcat înapoi în mașină și am plecat către adresa lui.
Am ajuns în fața unei case drăguțe. Nu e o casă extrem de mare, dar nici una mică. E modestă și, chiar arată bine.
Băiatul ne aștepta în fața casei.
Am coborât din mașină și am mers la el. Ne-a poftit înăuntru, închizând ușa după noi.
Ne-am așezat pe canapea, iar discuția a început.
— Deci, am înțeles că ai tăi sunt plecați. ~ Oliver
— Da.. Au spus că se vor întoarce în câteva zile. ~ Michael
— Cum te cheamă, tinere? ~ Oliver
— Michael. Lourence Michael. ~ Michael
— Aha... Cu ce ocazie vrei să rămână fata mea la tine? ~ Oliver
— Păi, mâine este ziua mea și, voiam s-o sărbătoresc cu fata de care sunt extrem de îndrăgostit. ~ Michael
— Aww. ~ Celinne
— Extrem, zici? ~ Oliver
— Da. O iubesc enorm. ~ Michael
Hai să vedem de ce e în stare puștiul.
Am făcut un pistol să apară și i l-am dat.
— Împușcă-mă dacă ți la ea pe cât de mult susții. ~ Oliver
— Dar, domnule.. ~ Michael
Ha. N-are curaj.
Există două variante plauzibile. Ori îi este rușine să facă așa ceva, fiind tatăl lui Celinne. Sau, știe cine sunt, el fiind criminal.
Trebuie să testez probabilitatea de a fi criminal.
Am luat pistolul și l-am transformat într-o seringă cu lichid negru. I-am dat-o.
Când a atins-o și-a mărit ochii puțin, fără ca cineva să observe. Evident, eu am văzut. Inima a început să-i bată accelerat.
— Știi ce-i chestia asta? ~ Oliver
— Petrol, nu? ~ Michael
— Deci nu știi. ~ Oliver
Deci știi. Ceva nu-mi place la individul ăsta. N-ai de unde să nu știi, din moment ce inima a început să-ți bată accelerat, de frică.
— Joci din întâmplare volei? ~ Oliver
— Ah.. Asta. Da. Sunt căpitanul echipei de volei masculin din liceu. ~ Michael
— Ahaaaaa! Deci de aia erai așa speriat să mă împuști. Știi că atac tare. Înțeleg acum. ~ Oliver
— Ah.. Da.. Îmi este frică de dumneavoastră. Toți adversarii cu care ați jucat au rămas cu traume. ~ Michael
Ce mai mincinos. Normal că știe că sunt cel din umbră. Altfel nu se speria așa de lichidul negru. Dar totuși.. De unde știi-?
Ahhh. Cât vreau să o iau pe Celinne acasă. Dar i-am promis-
— Bine atunci. Vă las să vă distrați. Apropo, La Mulți Ani... ~ Oliver
— Ă.. Michael. ~ Michael
— Care ziceai că e numele tău întreg? ~ Oliver
— Ăm.. Laurence Michael. ~ Michael
Știam de la început că minți. Întâi mi-ai spus că te cheamă Lourence, iar acum Laurence.
— Așa.. Michael.. Bun. Să vă distrați! ~ Oliver
Mă ridic de pe canapea și dau să plec.
— Ah. Era să uit. ~ Oliver
Am scos din buzunar cutiuța cu prezervative și i-am dat-o lui Michael.
— Dacă vine și-mi spune "2. Puf puf. 3", ești ca și mort. ~ Oliver
Spun și bag un zâmbet forțat și puțin terifiant.
Mai apoi o iau pe Celinne în brațe și plec către casă.
Trebuie să aflu neapărat ce-i cu tipul ăsta.
.
.
.
.
.
E dimineață. Celinne a dormit la tipul ăla dubios.
Ce e și mai dubios în schimb, este faptul că nu reușesc să găsesc mai nimic despre el.
Celinne spunea că i-a cunoscut părinții. Cred că o voi suna s-o întreb. Orice detaliu ajută.
Am luat telefonul și am sunat-o pe Celinne. Nu răspunde. Dubios. E ora 11:21. În mod normal se trezește la 8, iar dacă lenevește, maxim la 10. Ceva nu-i bine.
Mă duc peste ei.
M-am urcat în mașină și am început să conduc până la individ.
Am oprit mașina și am mers direct în fața casei. Am spart ușa fără să mai stau pe gânduri.
Michael era în sufragerie, pe canapea.
— Unde e? ~ Oliver
— Ă.. Ușa mea.. Casa.. Ce nai- ~ Michael
— UNDE E CELINNE?! ~ Oliver
— NU ȚIPA LA MINE! ~ Michael
Aha. Ai terminat-o cu tipul bun. Știam că ai o limită.
— Știam eu. ~ Oliver
Spun enervat.
— Ori îmi spui unde e Celinne, ca să nu stau s-o caut în toată casa, ori decurg la metode drastice. ~ Oliver
— Oh, te rog. Să nu uităm cine e mai puternic aici. Până la urmă...
.
.
Va urma...
.
.