Îmi selectez caietele de care aveam nevoie şi închid dulapul descoperindu-l pe Madara după el.
-M-ai speriat! zic iar apoi chicotesc.
Acesta îmi zâmbeşte cuceritor şi mă sărută cast pe buze adâncind apoi sărutul şi adăugând mai multă pasiune. Mâinile lui care se aflau pe talia mea au alunecat spre fese, strângându-le. Am gemut uşor printre sărutări. Sincer, îmi place! Nu îl pot pocni pentru nesimţire dacă mie îmi place.
Oricum îi ador perversiunile.
Zâmbesc contra buzelor lui şi apoi mă desprind.
Intrând în clasă, am observat cum Kakashi i-a zâmbit subtil lui Madara, într-un mod pervers. Şi, desigur, Madara i-a răspuns şi el printr-un zâmbet mândru. Şi-a dus mâna după ceafa mea şi mi-a sărutat scurt buzele. Obrajii mei s-au îmbujorat. Eh, cred că m-aş putea obişnui cu săruturile lui neaşteptate.
Acesta zâmbeşte când mă vede îmbujorată.
-Nu râde de mine!
-Nu râd. Esti adorabilă când roşeşti.
-Taci! zic iar apoi îl pocnesc peste umăr fiind şi mai roşie.
Din spate apare furioasă şi roşie la faţă Karin. Se uită cu un dispreţ de neimaginat la mine, mai că m-ar omorî doar cu privirea, dar nu mi-e frică absolut deloc.
-Madara! Nu mă iubeşti?! De ce stai cu fufa aia!? Am crezut că eşti mai bun decât atât. reproşează ea ieşindu-mi fum pe gât.
Madara răspunde cu o voce superioară ridicând doar din sprânceană:
-Nu, nu te iubesc şi nici nu te-am iubit vreodată. Eu o iubesc pe micuţa asta de Saya. Nici măcar acum nu ai înţeles? Credeai că sunt mai bun de atât? Mai bun de atât nu se poate. Eşti atât de josnică, Karin. Tu ai crezut ceva serios despre asta? Nu îţi mai face speranţe. Ştiu prea-bine că tânjeşti după " jucăria mea".
-De ce spui asta? zice aceasta fiind umilită de tot.
-Pentru că ţi-am tras-o. Tu nici la pat nu ştii, apăi tu ştii să iubesti? Mai ai multe de învăţat, dragă. replică lăsând-o mască.
Wow, Madara e chiar aspru cu ea, o tratează în ultimul hal, dar nici ea nu e cu toate acasă şi nu-şi vede de treaba ei.
-Vrei să spui că nu ţi-a plăcut cu mine? întreabă Karin încercând să imite o mutră de căţeluş.
-Tu, tuto! Ce nu înţelegi că nu am simţit nimic pentru tine. Gata! Nu mai meriţi mila mea! Tu nu vrei să înţelegi că s-a terminat? Mă dezguşti, Karin.
-Dar Saya? întreabă ea cu o voce nervoasă uitându-se ca un demon la mine, fapt ce nu mă sperie deloc.
-O iubesc enorm. Cu ea nu stau doar din milă. replică acesta sincer provocându-i o mare iritaţie lui Karin.
-O foloseşti doar pentru că vrei să i-o tragi.
Madara se încruntă devenind nervos şi îi trânteşte o palmă zdravănă peste faţă. Karin întoarce obrazul şi spune cu un ton indecent:
-Adica ea e mai bună ca mine?
-Nici nu te compari cu ea. Eşti un purice pe lângă Saya.
-Te-a convins mai mult decât am făcut-o eu? întreabă Karin iritată la culme şi îndurerată mai că începea să plângă în faţa lui.
-Tu nici nu m-ai convins. Ea de o grămadă de ori.
Madara îmi trimite un zâmbet cald şi plin de dragoste.
-Cu ce te-a convins de spui că o iubeşti? spune Karin cu o voce, de data asta, stinsă.
-Cu multe. Nici nu trebuie să-ţi dau explicaţii.
-Spune-mi sincer! Care dintre noi două îţi provoca plăcere mai multă?
-Ai pierdut demult. replică direct brunetul.
