Hana pov (mama Sayei)
Fica mea! Oh, nu! Acel tâlhar a fugit. Oamenii din mașină și-au continuat drumul. Parcă nici nu au văzut-o. De ce se întâmplat asta? Plângeam. M-am dus lângă Saya și am strâns-o în brațe. Inima îi bătea încet. Atunci, puterea unei mame s-a arătat. Am luat-o în brațe. Am luat și sacoșele cu mine. Am mers la spital. Au conectat-o la aparate. M-au trimis în sala de așteptare. I-au făcut un control. Era în comă. Doctorul iese trist din salon. Mă duc spre el disperată.
-Doctore! Ce se întâmplă?
-Haideți în biroul meu. Este grav.
M-a dus în biroul lui și m-am așezat .
-Cum este?
-Grav....nu știu dacă va rezista.
-Cum...adică?
-Dacă mai stă în comă mult....inima ei va ceda..îmi pare rău...dar zilele ei mai sunt puține.
-Îmi spuneți...că va muri?
-Dacă nu este ajutată...da.
-Cum o pot ajuta?
-Nu dumneavoastră...ea trebuie să se lupte cu moartea. Peste puțin timp....va fi nevoită să aleagă..
-Dar nu este vorba de vindecare?
-Rănile ei sunt critice. Ar fi putut muri pe loc, dar a fost puternică. La scurt timp....va fi în moarte celebrală. Îmi pare rău....
Încep să plâng. El îmi spune că nu mai are nicio sanșă? Trebuie să aleagă? Dar e puternică! Nu...Moarte celebrală? E ca și cum ar trebui să aleagă dintre viață și moarte, dar asta nu depinde de alegerea ei, ci de oameni. Trebuie să o ajut cumva.... În acea seară am ramas lângă ea. Nu se mișca. Era atât de inofensivă. Oare ce aș putea să fac pentru ea? De dimineață mă duc până acasă. Îmi amintesc că ea avea dirigenția. Hm...a treia oră. Aștept până la a treia oră. Aveam ochii roșii. Mă pornesc spre liceu. Plângeam și suspinam. Mă duc la clasa ei și intru. L-am văzut pe Hiruzen mirat.
Madara pov.
Era o zi plictisitoare. Saya nu a venit la școală. Vroiam să-i văd ochii. Eram la ora de dirigenție. Intră cineva pe ușă. Sarutobi ține o discuție cu ea. Ea avea ochii plini de lacrimi:
-Mă așteptam să vina Saya la școală, nu dumneavoastră...
- Vă rog.... Spune femeia suspinând, să-i motivați absențele.
Începe să plângă mai tare. Săraca femeie.
-Ce s-a întâmplat?
-Saya...
Toți facem ochii mari.
-Ea...
-Doamnă?
-E la spital în stare critică....
-Oh, doamne...ce s-a întâmplat?
Saya! Saya ce ai păţit? Toţi colegii se uită la femeia care plânge de zori.
-Poate ar trebui să nu afle copii...
Mă ridic în picioare şi spun:
-Vă rog....spuneţi ce s-a întâmplat.
-Bine... Eram la cumparaturi cu ea şi un om m-a atacat. Ea a sarit în apărarea mea. Omul a scos cuţitul şi i-a provocat răni....la final acel om a împins-o în faţa maşinii. Maşina a frânat...dar tot au făcut contact...Saya a zburat la 10 metri într-o baltă de sânge,începe să plângă zgomotos şi continuă, Mai bine eram eu în locul ei!
