-Pentru tine bate mai tare....
-E adevărat?
-Da! Tu eşti primul cu care am avut o relaţie serioasă. Eram doar un copil când eram cu Jack. Tu ai fost cel care a putut ajunge la inima mea. Tu ai fost cel care m-a învăţat ce înseamnă să ţii la cineva cu adevărat. Tu ai fost...
-Dar asta înseamnă...
-Tu....eu te iubesc pentru că mă faci de fiecare dată să-mi bată inima tare, mă faci să zâmbesc, tu ştii cel mai bine cum să te porţi cu mine. Tu eşti cel care are grijă de mine mereu. Tu, Madara! Tu mă cunoşti prea bine... Dar tu mă iubeşti mult?
-Eşti singura pe care o iubesc. Nu mai exista alta. Chiar dacă ar exista, tot pe tine te-aş iubi mai mult. Pentru că de tine m-am îndrăgostit la modul cel mai serios. Până acum nu am mai iubit o fată la fel de mult cum te iubesc pe tine. A fost doar o joacă pentru mine, asta până ai apărut tu, Saya.
Se lasă tăcerea aceea de mormânt. Mă simţeam într-un fel prost pentru că el mă iubeşte şi a mai şi spus că sunt singura, iar eu....e complicat.
Noi facem atât de multe lucruri împreună, dar totuşi nu suntem împreună. Din cauza mea! Am putea fi împreună, dar eu... Sunt o proastă! O mare proastă.
Madara schimbă poziţia corpului. Acum stătea cu capul pe pieptul meu. Eram roşie şi chiar simţeam cum îmi arde faţa. Inima îmi bătea tare fără vreun un motiv bun.
M-a apucat pe mine timiditatea acum...
-Ai pieptul călduros. îmi spune el cu un glas sincer.
Sunt ruşinată. Nu cred că e cel mai potrivit compliment la momentul de faţă, dar un compliment e un compliment şi trebuie respectat, nu?
-Mersi, cred... Şi tu îl ai călduros.
Madara stătea între picioarele mele, cu capul pe pieptul meu. Mâinile lui erau în jurul corpului meu, mai exact în jurul mijlocului.
-Of, Saya... ofează Madara.
-Ce e?
-Mă uit la tine şi văd că eşti atât de frumoasă şi inocentă încât mă întreb dacă merit o fată ca tine.
-Nu ştiu ce să zic...
-Exact. Nu ai ce zice. Doar...doar las-o aşa.
-Aşa cum?
-Nu ştiu.
Îl privesc confuză, chiar foarte confuză. Despre ce naiba vorbeşte?
-Madara...
-Ştiu, nu are niciun sens ceea ce spun.
-Nu, cam nu are sens.
-Frumoaso! Nu îţi bate capul cu asta. Fii frumoasă în continuare.
-Adică dacă îmi bat capul nu o să mai fiu frumoasă.
-Atunci vei fi agitată şi eşti mai frumoasa atunci când nu eşti agitată. Defapt, eşti frumoasă oricând.
-Mersi...cred...
Mi-am lăsat capul să stea aplecat şi mă gândeam în altă parte.
Nu eram deloc concentrată la realitate.
-Saya, am stat deja prea mult. Îţi mulţumesc că ai stat cu mine şi că m-ai tratat. Acum culcă-te. Ai nevoie de odihnă.
Am adormit exact în aceeaşi poziţie. De dimineaţă, când m-am trezit el încă dormea.
Ma uitam la el şi îl analizam din cap până în picioare, toate trăsăturile. Era aşa de blând şi aşa de inocent. L-am sărutat pe frunte într-un mod copilăros.
Şi-a deschis ochii alene şi a zâmbit strâmb.
-Nu am vrut să te trezesc.
Îmi zâmbeşte larg şi mă trage într-un sărut dulce şi nevinovat.
-Eu trebuie să plec...ne vedem pe plajă.
-Bine.
Am ieşit pe uşa că pe geam nu puteam.
Ajunsă în cameră, îmi fac un duş lung şi bine meritat în care îmi înec gândurile rele în apa duşului.
Cred că m-am îndrăgostit mai tare...
E de bine sau e de rău?
Nu trebuie să mă gândesc la asta acum. Nu contează dacă e de bine sau e de rău. Acum fac duş şi aşa trebuie să rămână.
Da, sigur!
Mă concentrez asupra stropilor care îmi inundă corpul şi mă liniştesc.
Închid ochii şi îmi imaginez că sunt sub o ploaie.
O ploaie de vară...
Cât ador sentimentul ăsta! Fiecare picătură îmi răsfaţă corpul.
Dar e timpul gelului de duş! Are aromă de capşune. Mă simt cea mai răsfaţă persoană din lume şi asta doar dintr-un simplu duş.
Deja trecuse un timp aşa că m-am decis să ies.
Îmi prind părul într-o coadă şi mă pregatesc să mă schimb.
Aveam costumul de baie şi pe deasupra o rochie simplă.
