Acel Madara... Un Madara de 22 de ani. În afară de faptul că e mai matur, mai văd că are în privire o urma de dezamăgire, de suspin, de regret și mai vad nesiguranta. Pot jura ca e din vina mea. Fiindca asa e. Nici nu stiu de ce ma aflu aici, in fata lui. Ma simt un intrus, o reptila nenorocita. O reptila care i-a stricat viata, care i-a lasat cicatrici grave.
Sunt un gunoi.
Tremur...
Si totusi ma uit in ochii lui. Ar trebui sa ma evaporez dracului de aici. Sa intru in pamant odata pentru totdeauna. Nu exagerez, asta merit. Si cu toate ca el nu mi-ar spune asta niciodata, eu o stiu. El e un om prea bun. Un om pe care l-am calcat in picioare. Imi e frica. Nu ma pot infatisa asa... Ma simt atat de vinovata. Ma roade ca un parazit vina asta. Nu stiu cat o sa mai rezist...o sa cedez...
-De ce ești rănită? De ce suferi?
Glasul lui a rămas același, numai că se poate observa suferința din glas. Vocea ii tremura, are aceeasi raguseala de care m-am indragostit si acel glas care ma face sa tresar e ca un pumn mare din partea realitatii. Chiar ma aflu aici, nu visez. Desi as fi vrut.
-Saya... Spune ceva. Vreau să-ți aud glasul.
-Îmi pare rău.
-Pentru ce?
-Pentru tot! Pentru că ai suferit din cauza mea.
-Nu e vina ta. spune el contrazicandu-ma total.
Mi-am aplecat capul indurerata. Oh, Madara...
-Madara, vreau să zâmbești.
Mi-am pus genunchii în tricou si m-am depărtat de el, ajungand la marginea bancii.
-Nu vrei să stai lângă mine?
-Poate e mai bine așa. Dacă stau departe poți să zămbești.
S-a apropiat de mine neluandu-ma in seama. M-a strâns la piept apoi a zâmbit. Atingerea lui e asa de... asa de... plina de stari. Da, imi transmite toate starile. As putea fi nervoasa, as putea fi trista, fericita sau dezamagita. Si pentru fiecare dintre ele inteleg motivul.
-Vezi? Așa zâmbesc.
-Mi-a fost dor de tine. imi scap cuvintele fara a ma gandi. Doar simteam ca trebuie sa o spun.
-Și mie. Mult.
Am tăcut o perioadă, vreo cateva minute. Minute in care mi-a mangaiat obrazul. Si ma tem de atingerera lui...Imi zambea nevinovat, de parca timpul s-a oprit. Si m-am oprit o secunda sa-l privesc si eu. O stralucire zaresc in ochii lui si mi se face si mai dor cu toate ca el e chiar langa mine.
-Ești și mai frumoasă.
Am roșit instant. Era atăt de calm și liniștit. De ce nu ma critica? Ah, pentru ca e prea bun... prea bun cu mine.
-Ți-e frig?
-Nu.
Mi-a strâns mâna, apoi a sărutat-o. A observat inelul de pe degetul mijlociu, un inel din aur cu o mica piatra.
-Ce e inelul ăsta?! Saya!
-Stai! Eu...
-Te-am pierdut? Am crezut că poate mai am o șansă, dar se pare că altcineva ți-a cucerit inima.
-Madara! strig dar el nu ma baga in seama.
-Ce prost pot să fiu! Trebuia să mă gândesc că vei găsi pe altcineva. Am crezut că i-ai refuzat cererea lui Will.
-Am refuzat-o. raspund deodata.
-Cine e soțul tău?!
-Madara! Inelul ăsta îl am de la mama când am fost acceptată la facultate! am spus în timp ce l-am plesnit ca sa taca.
-Oh, scuze. Am crezut că...
-Sunt căsătorită? Nu. Nu sunt.
S-a lăsat liniștea, o liniste jenanta as putea spune.
-Ți-e somn? ma intreaba el mangaindu-mi baza spatelui si uitandu-se la chipul meu de aproape.
Nu ar putea să-mi fie somn într-un moment ca ăsta.
-Nu.
-Vrei să te duc acasă? S-a făcut târziu.
-S-ar putea să-l trezesc pe Will și plus că nu vreau să dau ochii cu el.
-Pare o nebunie, dar vrei să dormi la mine?
Nu a așteptat răspunsul căci m-a luat în brațe ca o mireasă. Din greșeală ne-am atins obrajii si m-am rusinat. Nu ma simt in stare sa-l refuz desi stiu ca nu e o idee sa impartim acelasi pat...
-Ai febră.
A grăbit pasul ingrijorat de starea mea de sanatate. Ajunși în fața casei aveam un sentiment nostalgic. Nu credeam ca o sa mai vad casa asta vreodata in viata cu atat mai mult sa intru in ea. A zâmbit misterios si subtil și am intrat. M-a dus în camera lui in timp ce am trecut prin toate incaperile intunecate, nu s-a obosit sa mai deschida becul. M-a întins ușor pe pat și mi-a sărutat fruntea zambindu-mi apoi.
-Bea ceaiul ăsta. Nu vreau să răcești din cauza mea.
S-a pus pe marginea patului și și-a dat tricoul jos scapand de 'inconfrotul' pe care acela il crea.
-Mie îmi dai ceai, iar tu te dezbraci?
-Tu nu trebuie să răcești.
