-Ce ai, dragă? A spus cu un ton de șmecher fumând și privindu-mă cu interes.
-Nu mă lua cu "dragă"! Nu ți-a ajuns să mă aduci în locul ăsta și să mă pui să port rochia asta stupidă?
-Dar arăți foarte provocator.
-Asta pentru că sunt pe jumătate goală!
A chicotit ușor, cu subînţeles. Mi-am pus mâinile în sân și am stat înfumurată în faţa lui în tocurile alea încomode. Cu toate că purtam tocuri, la fel de mică eram pe lângă el. Deci practic le purtam degeaba. Şi plictisită îl priveam cu fuma din ţigara aia nenorocită. Era prea chill. Prea liniştit.
Mă plictisesc de groază. Ei culmea! Sunt într-un club de fiţe şi n-am ce face. Asta da ironie. Dar totuşi nu vreau să îi arăt lui Madara că mă distrez aici. Vreau să îi pară rău că m-a adus aici.
Oh la naiba dar vreau să fac ceva!
Din mulțime apare un bărbat seducător cu un zâmbet șarmant ce se apropia nonşalant de mine.
-Den. Tu? zice acesta direct.
-Eu? întreb confuză.
-Da, păpușă.
-Saya.
Deja Madara îi trimitea fulgere din priviri, se vedea de la o poştă că nu îi pica bine. Iar Den! La naiba cu Den! Are corpul sculptat de zei, ochii verzi ca de cristal și părul ăla perfect și castaniu!
-Dansezi?
-În rochia asta, nu.
Madara a pufnit în râs. Den a ridicat o sprânceană și mi-a pus mâna pe talie.
-Te privesc doar în ochi. a zis fermecător făcându-mi cu ochiul.
-Atunci poate dansez. am zis roşie în obraji.
Frate, omul ăsta ştie bine ce face! Nu ai cum să nu îi cazi pradă.
Mi-a trimis o privire seducătoare. Mi-a luat mâna și am început să dansăm. Madara nu era nicăieri. Şi nici nu cred că va apărea.
Deşi... Mă simt un pic vinovată.
-Den, scuze.
-Ai venit cu cineva?
-Nu tocmai. El m-a târât aici.
-Atunci nu se supără dacă te împrumut un pic.
Mi-a strâns fesele obraznic. Am tresărit sub atingerea sa, ceea ce m-a enervat la culme. E doar un Gigolo ca toţi ceilalţi drogaţi de aici.
-Den, vorbesc serios.
-Oh, haide! Te împrumut pentru o noapte și dacă îmi placi, pentru mai multe.
-Dacă nu mă lași-
Nu am apucat să termin propoziția, căci m-a sărutat pasional. Mi-a strâns încheieturile și m-a împins în perete cu putere. Am reușit să mă smulg din sărut trăgându-mi capul la o parte.
-Lasă-mă!
-Fii curva mea!
-Ce?!
Din nou mi-a furat un sărut murdar de care deja mi se face scârbă. Două mâini m-au tras din capcana lui Den, două mâini puternice şi familiare.
-Nu o împart cu nimeni. E numai a mea.
-Nu sunt curva nimănui. Mersi, Madara.
Den strânge pumnii și apoi îi desface, semn de retragere dar cu o privire jignitoare:
-Nu are rost să mă cert pentru o tărfă.
A dat să plece la fel cum a venit, punându-şi mâinile în buzunar.
-Târfă?! Den! Ești un om mort!
Madara a început să râdă privindu-mă cum îi dau capace. Bărbatul a plecat nevăzut în mulțime şi sper că şi pentru totdeauna.
M-am așezat la bar cu nervii întinşi la maxim.
-Ce serviți, domnișoară?
-Whiskey.
-Desigur.
Mi-a adus ceea ce am cerut în două secunde. Uu, punctual.
A apărut și salvatorul serii, Madara. Putea el cumva să lipsească?
-Tu bei whiskey?
-Nu, mă. Aici e urină de pește murat.
-Mă alătur și eu?
-Cum vrei.
-Dacă ar fi cum vreau eu tu deja ai fi la mine acasă, goală.
-Și cine te oprește?
Nu mă judecați! Beția vorbește în locul meu. Am luat un pahar și încă unul și încă unul până când vedeam în ceață. Madara a ținut pasul cu mine ca într-un concurs de genul "Cine-bea-până-ajunge-la-spital-sau-moargă".
-Gata, deja nu mai pot.
Ne-am oprit amândoi brusc, greaţa îşi făcea loc prin stomacul meu. El a scos un pachet de țigări și a început una, urmând și altele. Mă uitam la el într-un fel tristă, dar beată. Echilibrul debia dacă se mai observa în poziţia corpului meu.
-Madara, mai știi când nu suportam că tu fumezi?
-Da...
-Acum ai voie. Defapt oricum ai fi făcut-o. Vreau să spun că poți să te omori cu ele.
-Mersi de permisiune.
-Nu ai vrea să plecăm?
-Ba da. Să știi că nu voi ține cont că ești beată. Tot mă voi culca cu tine.
