Capitolul 6

404 30 10
                                    

Eu mă ridic imediat speriată. El avea o privire ușor dezamăgită. Se apropie de marginea patului. Mă dau și mai în spate. Vede că mă speri și spune:

-De ce nu ai venit?

-Cum să vin dacă m-ai amenințat?

El îmi zâmbește. Mă prinde și mă îmbrățișează. Eu mă încordam. Eram speriată. El spune cu o voce grijulie:

-Sărăcuța, te-ai speriat.

Eu mă rup din îmbrațișare. Îmi amintesc că trebuie să fiu dură. Iau bâta de baseball și îl ameninț:

-Ieși din casa mea!

Eu nu eram prea sigură pe mine. El a văzut asta. Din nou spun la fel de nesigură:

-Dacă nu pleci, dau! Ce mai aștepți?!

Se apropie din nou, eu ridic brațul să-l lovesc. El prinde bâta și o aruncă. Trăiam frica în mine. Nu am putut face asta pentru că eram nesigură. În ochii mei se vedea nesiguranța. Vine să mă sărute. Îl împing. Iau din nou bâta, dar cu mai mult curaj. Se sperie când mă vede așa sigură. Eu spun, de data asta mai nervoasă, gata să-l lovesc:

-Pleacă!

Îmi curge o lacrima la gandul că o să-l lovesc. Îl intreb la fel de mânioasă:

-Ce vrei de la mine?!

De data asta izbucnesc în plâns. Madara zice blând:

-Am venit să îmi dai un sărut adevărat.

-Ce?! Nu e de ajuns cât am facut până acum?

Acum ridic bâta, suspin și îl lovesc în coapsă. El pune mana pe picior și vede că sângerează. Se uita la mine cu blandețe, mă vede că plâng.
-Nu poti să dai nu-i așa? Nu îți place să mă vezi rănit?

Arunc bâta și mă gandesc la ce i-am făcut. El stătea în picioare, în fața mea și mă privea cu dragoste. Eu mă pun pe marginea patului și plâng. De ce plâng? Pentru că l-am rănit. Are dreptate! Nu pot să-l rănesc, daca îl rănesc parcă mă doare inima. Mă eliberez de suferință și strig:

-Îmi pare rau! Nu am vrut! Îți voi da un sărut adevărat!

Mă duc și îl iau în brate, plâng pe umărul lui. El mă cuprinde de talie. Îmi zâmbește apoi mă sărută pe gât. La această mișcare mă dau mai în spate, dar degeaba, el tot mă ținea bine. Dupa ce mă sărută pe gât, se uita în ochii mei, îmi zâmbește. Eu cedez și mă apropii să-l sărut. La început, Madara e un pic uimit de mișcarea mea, dar apoi continuă cuceritor.  Ne invităm limbile la dans și dansează un vals intens. După un sărut pasional, mă desprind și îi spun:

-Acum trebuie să pleci.

El mă mai sărută odata, dar nu raspund chemării. Pleacă. Mă pun și adorm.

Dimineaţa văd că a venit mama.

-Ai venit mai devreme.

-Poate ți-a fost dor de mine.

-Un pic.

O  îmbrațișez. Mai avem și noi unele momente de astea, dar tot îmi displace. Îmi dă un cadou din călatorie. Erau niște teniși converși, un tricou cu "You love me?", un hanorac pufos, negru și niște blugi strâmpți. Mă îmbrac în cele primite, mă uit în oglindă și arătam super bine.

Mă îndrept  spre școală. Mă uit în clasă și văd că toată lumea se uita la mine. Madara avea o expresie rece şi ameninţătoare. Dau ochii peste cap şi mă  duc în bancă.  Pun capul pe bancă. Nici nu stau mult că vine Kakashi și spune:

Viața SayeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum