Am visat că eram într-un loc pustiu şi răcoros. Simţeam parcă acea răceală până în măduva oaselor. Ceaţa aceea deasă se ridică.
Îi descopăr pe Madara şi Itachi. Ei tot spuneau insistenţi "Care dintre noi?".
A mai venit cineva, dar nu-i vedeam faţa mai deloc. Când a vrut să spună ceva m-am trezit.
Era miezul nopţii. Nu mai aveam chef să dorm, îmi sărise cheful. Îmi iau telefonul plictisită şi verific notificările "sfinte".
Intru pe what's app să văd care e treaba cu mesageria.
Da, deci eram online la miezul noptii. Madara e online? Ciudat şi foarte dubios, dar cine sunt eu să îmi pese de el? Iubita lui? Nu.
Mă prefac că nu îl văd deşi i-aş trimite un mesaj lung şi urâcios, dar renunţ la ideea asta.
Prea târziu, îmi trimite mesaj. " Hei, ce faci?". Eu răspund răutăcios "Ce vrei?".
" Nimic, voiam să văd cum te mai simţi."
"Adică ce vrei să spui? Că sufăr? Chiar tu mi-ai spus să nu plâng pentru un câcat"
Minciună: Bifat.
"Deci nu vrei să mă iubeşti, nu?"
"Nu. Ai făcut acea greşeală care te-a costat totul. Nu ai absolut nicio explicaţie. Madara, tu nu m-ai crezut atunci când îţi spuneam că te iubesc. Dar să ştii că te-am iubit."
"Dacă mă iubeai, probabil mă ascultai. Mă lăsai să spun şi eu ceva. Ştiam că nu pot face o fată ca tine să mă iubească."
"Cum adică fată " ca mine"? Oricum, tu nu mai fii iertat dacă făceam aceeaşi greşeală."
"Şi dacă ar fi fost doar un test?"
"Tot nu te-aş fi iertat. De ce ai face un test pe mine?"
"Să văd cât de mult mă iubeşti. Nu m-ai lasat nici să vorbesc, doar ai spus că ne despărţim. Nu poţi să spui că mă iubeai."
"Madara...tu chiar mă provoci? Bine. O să-ţi demonstrez cât de mult te iubeam şi TE IUBESC. Eu am plâns într-una pentru că ţin la tine. Mult. Crezi că pentru mine nu e greu? Poate a fost o greşeală să-ţi dau acea şansă. Poate dacă nu ţi-o dădeam, nu mai sufeream atât acum. Am vrut să te sun să-ţi spun ce cred. Aşa credeam că e mai bine. Tu nu ştii cât mă doare.... Trebuie să te uit. A fost prea frumos ca să fie adevărat."
El răspunde:
"Am încercat de atâtea ori să-ţi arăt toată dragostea mea. Nu voiam să o dau în bară cu tine. Dar sunt un prost. Vrei să auzi o chestie ciudată? Tocmai acum, un băiat plânge pentru o fată pe care o iubeşte. Acel băiat sunt eu."
Mie deja îmi curgeau lacrimile reci şi amare pe obrazul sensibil. Îmi e pur şi simplu imposibil să vorbesc cu el fără a plânge.
"Madara...nu eşti singurul care plânge. Te iubesc prea mult. Dar nici nu pot sa te iert. Vreau doar să uit de această poveste frumoasă, pentru binele meu. Eu privesc realitatea. Nu pot să continui povestea asta în situaţia. Tu m-ai făcut de atâtea ori să zâmbesc... Ştiam că va veni rândul să plâng neîncetat. Mersi că m-ai făcut să văd realitatea cu alţi ochi şi sper să fie ochii buni."
"Te rog...pot să te sun?"
"Cum vrei."
Aştept apelul lui. Totuşi mă simt aiurea că mă va auzi din nou plângând.
-H-hei. Spune el printre suspine.
-Da, bună.
Se auzea foarte clar că plângeam amândoi.
-Mersi că m-ai lăsat să te sun. Mi-ai văzut mesajele?
-Alea de pe telefon le-am şters. Nu voiam să mai aud nimic.
