-Un lucru ştiu sigur că nu s-a schimbat.
-Ce?
-Iubirea mea pentru tine. Aşa e, Saya. Te iubesc încă de la început.
-De ce mi-ai spus tocmai acum?
-Pentru că sunt un laş.
Se lasă o linişte foarte apăsătoare. Cum ar trebui să reacţionez în situaţia asta? Dacă mă întreabă ce simt pentru el?! Ce fac?
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că mă simt ataşată de el. Niciodată nu m-a făcut să sufăr şi de multe ori m-a ajutat.
Chiar atunci când m-am mutat el mi-a atras atenţia într-un alt fel de mod. Dacă eu defapt îl iubesc? Sau nu?
În acest moment de pauză între noi doi încerc să îmi pun la punct sentimentele.
Of, ce proastă sunt! Cum să nu îmi dau seama?! Oh, doamne! Orochimaru înseamnă mult pentru mine. Şi...acum că îmi spune că mă iubeşte realizez că şi eu simt la fel.
Cum e posibil aşa ceva? Dar...Itachi? Nu! Şi pe el îl iubesc! Dar...cea mai mare problemă a mea: Madara? De ce sunt prinsă între 3 băieţi?! Mă simt foarte foarte prost!
E foarte ciudat şi nu îmi vine să cred că sentimentele mele sunt distribuite celor 3. Dacă ar fi posibil aş vrea să nu am sentimente. Ar fi mai simplu decât să trăiesc toată prostia asta. Şi cel mai rău e că această prostie e numai a mea. Doar a mea. Eu sunt singura vinovată.
De ce nu puteam să iubesc numai un tip şi trăiam fericită cu acel cineva?
De ce nu e doar Itachi? Să fim numai noi şi să nu mai existe altcineva în inima mea?
De ce nu e doar Madara? Să îi spun că îl iubesc şi să fiu doar a lui? Să mă facă din nou fericită aşa cum numai el ştie? De ce să nu fie doar el în inima mea şi să depăşesc orgoliul ăsta care ne desparte?
De ce nu e doar Orochimaru? Să fim doar noi doi şi să nu ne pese de cei din jur?
Se pare că nu e aşa...
Sunt trezită din gândire de către brunet:
-Saya...tu nu mă iubeşti, nu-i aşa?
-Ba da! Te iubesc, dar nu am putut să ţi-o spun. Mă simt foarte ataşată de tine!
Colţul gurii lui formează un zâmbet şarmant. Braţele lui se ridică şi se îndreaptă către trupul meu rece. Îmi aşez şi eu mâinile pe umerii lui. Îl strâng cât pot de tare.
Am nevoie de căldura lui...
Răspunde şi el imediat dându-mi din afecţiunea lui. Trec minute întregi stând aşa dar nici că m-aş mai desprinde.
Ridic privirea spre ochii lui şi pur şi simplu mă pierd în ei.
Trupul meu întâlneşte un fior de plăcere. Reacţionez şi fac primul pas: îl sărut eu prima.
Inima îmi bate prea tare. Greşesc cumva cu ceea ce fac acum?
Limbile noastre se contopesc şi se masează una pe alta fără să înceteze. Sincer, acum nu mai îmi pasă de nimic. Doar în acest moment căci după îmi va părea rău.
Odată ce ne-am dezlipit, m-am întristat instant. Mă simt foarte ciudat...
-Ce este, Saya? spune observându-mi schimbarea stării de spirit.
-Orochimaru... E foarte complicat, sincer. Nu ştiu ce să fac. Asupra mea se află o tensiune uriaşă. Problema mea este că inima mea e împărţită în trei părţi pentru trei persoane pe care le iubesc...
-Înteleg. Nu am vrut să te întristez. E în regulă, ştiu ce simţi.
-Mulţumesc... Cred că o să iau o pauză. E prea multă tensiune chiar şi pentru mine. Am nevoie de timp pentru a-mi da seama ce e de făcut.
-Bine...te voi aştepta aşa cum te-am aşteptat şi până acum.
Cuvintele lui de înţelegere mă ajută să mă liniştesc pe moment. Îmi iau la revedere de la el şi păşesc apăsat fiind foarte bulversată către casă.
Mă simt atât de prost! Mai bine e să nu iubeşti pe nimeni! Defapt, ba nu...dar e greu. Trebuie să mă limpezesc că de nu voi înnebuni de-a binelea.
Ajunsă în cameră, încerc să mă calmez dar fără efect. Poate ceva anume mă va linişti şi mă va face să uit un pic de asta.
Dau drumul la boxe şi pun o melodie mai alertă. Încep să fac nişte exerciţii fizice că poate mă vor face să uit.
Trec câteva zeci de minute şi îmi curg toate transpiraţiile.
În timpul în care am făcut sport m-am gândit la ce ar trebui să fac.
După efort urmează şi duşul relaxant care îmi înmoaie toţi muşchii.
Odată ce am închis ochii sub duş sunt prinsă într-o stare de calmitate.
Simt că voi putea să iau decizia corectă, dar mai am nevoie de timp şi, din păcate, trebuie să iau o pauză şi din relaţia mea cu Itachi.
Sper să fie bine ce fac...Nu vreau să o dau în bară din nou şi din nou. E adevărat că înveţi din greşeli, dar pierderea e uriaşă şi nu îmi permit să greşesc. Aş putea face o singură mişcare proastă şi se duce tot.
Tot ce am încercat până acum să protejez...
Chiar nu vreau să greşesc aşa că mai bine m-aş gândi bine înainte să iau vreo decizie. Decât să mă grăbesc cu gânduri pripite şi să sufăr mai bine să treacă un timp şi să fiu sigură de ceea ce fac.
Odată ieşită din duş mă îmbrac şi mă îndrept spre casa lui Itachi.
Îmi deschide imediat uşa şi spun:
