„Pentru a salva omenirea, trebuie să-l clonăm pe Iisus Hristos”: iată bizara idee de la care a pornit în anul 2000 proiectul intitulat The Second Coming (a Doua Venire). Erezie, dar şi o idee cât se poate de extremă, succesul unui astfel de proiect fiind pus sub îndoială atât practic, cât şi teoretic.
Despre proiectul The Second Coming (Cea de-a Doua Venire) care dorea clonarea lui Iisus Hristos:
Cine a iniţiat acest proiect (proiectul T2K)? Se pare că o organizaţie ocultă internaţională cu membri în Anglia, S.UA., Israel, organizaţie care cuprindea preoţi cu viziune extremă şi oameni de ştiinţă. Organizaţia avea ca motto „Veacurile sunt aproape”, referindu-se la apropierea Celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului prin intermediul clonării. Unul dintre principalii iniţiatori şi membri, Adam Parfrey (ironia numelui nu poate fi omisă!) a dat această declaraţie: „Ştiinţa clonării a fost dată de către Dumnezeu pentru a îl readuce pe Hristos aici”.
Cum intenţionau membrii proiectului The Second Coming să realizeze clonarea lui Iisus?
Clonarea lui Iisus Hristos a fost considerată posibilă prin intermediul ADN-ului extras din lemnul crucii sau din Giulgiul din Torino. Urma apoi ca un ovul al unei femei virgine să fie fecundat şi implantat. Membrii proiectului doreau ca naşterea clonei Mântuitorului să aibă loc pe data de 25 decembrie 2001, aceasta fiind Cea de-a Doua Venire. Întreg procesul ar fi trebuit să se realizeze la Institutul Roslin, unde a fost clonată şi Dolly.
Iniţiatorii şi susţinătorii acestui bizar proiect declarau că aceasta este dorinţa lui Dumnezeuşi că Iisus şi apostolii săi ar fi sugerat că Cea de-a Doua Venire se va realiza cu ajutorul omului şi a clonării (sunt date ca argumente citate din Noul Testament precum „avem răscumpărarea prin sângele Lui”). Este evident că aceste argumente sunt în cel mai bun caz doar presupuneri: a plănui clonarea lui Iisus este în sine o idee bizară, dar şi mai bizar este să sugerezi că acesta ar fi ştiut că aşa se va întâmpla şi şi-ar fi dorit să fie clonat!
Contestatarii proiectului Cea de-a Doua Venireau câteva argumente contra mai clare; în primul rând, din punct de vedere ştiinţific, chiar dacă se reuşeşte preluarea de ADN din Giulgiul din Torino, acest ADN de o vechime considerabilă poate să nu fie intact şi adecvat pentru procesul clonării. În al doilea rând, o clonă, deşi genetic identică cu originalul, nu va creşte ca fiind identică şi din punct de vedere al inteligenţei şi personalităţii (inteligenţa, deşi moştenită genetic, este în mare parte influenţată de condiţii de viaţă şi experienţe de viaţă, iar personalitatea la fel). Cum ar creşte în ziua de azi o clonă a lui Iisus şi cine ar putea garanta că va fi ca adevăratul Iisus? În al treilea rînd, clona ar fi doar o clonă şi nu Mântuitorul (s-a spus chiar că nu ar avea suflet sau că dacă s-ar crea o asemenea clonă, ea ar fi Antihristul şi nu Hristos!).
Din câte se cunosc oficial, atât proiectul din 2000, cât şi o a doua iniţiativă de clonare a lui Iisus din anul 2006 au fost oprite (deşi există voci care spun că undeva în lume există astăzi un Iisus ascuns de ochii lumii până ce va fi pregătit să ni se arate)…
