Toți am auzit despre unele experimente pe oameni înfricoșătoare. Însă este mai simplu să nu ne gândim la ele și să considerăm că astfel de ciudățenii s-au întâmplat în alte timpuri, în vreme de război, sau că erau realizate pe subiecte umane care acceptau sau care își meritau mai mult sau mai puțin soarta de șoarece de laborator (precum criminalii).
Însă experimentele pe oameni nu sunt nici de domeniul trecutului și nici nu au întotdeauna ca subiecți persoane care cunosc riscurile. Dimpotrivă, este înfiorător să afli câte experiențe s-au făcut pe oameni care nu știau deloc ceea ce se întâmplă - așadar, nu puteau să-și ofere consimțământ.
Câteva experimente pe oameni înfiorătoare:
Cipuri de identificare. Nu sună atât de groaznic, nu? Nu este vorba de nimic sângeros sau dureros - doar de niște mici cipuri. Care te pot localiza oriunde ai fi, orice ai face. Deja se folosesc astfel de cipuri de identificare prin radio-frecvență în penitenciare, pentru a localiza deținuții și a îi supraveghea. Pare o măsură practică. Ceea ce dă fiori este faptul că nu doar închisorile apelează la cipuri - ci și spitalele și chiar mari companii. Astfel, o companie îți poate cere să accepți să îți fie implantat un cip ce te va supraveghea, îți va cunoaște istoricul medical, accesul la documente, locația. În Mexic, un avocat deja le-a cerut angajaților săi să accepte cipurile de identificare. Dar experimentele nu se opresc aici - se creează și cipuri ce pot controla comportamentul oamenilor...
Extracții de organe pentru a vindeca nebunia. Iată un experiment pe oameni care în sine este nebunesc! Între 1907 și 1933, un medic pe nume Henry Cotton ce era șeful unui azil de nebuni a performat nenumărate operații. El credea că nebunia este cauzată de infecții ale organismului, așa că s-a apucat să extragă dinți, amigdale, organe interne. Chiar a extras o parte din colonul fiului său. Faptul că pacienții mureau îl punea pe seama psihozei și infecției și nu a operațiilor sale nebunești. Bineînțeles că pacienții nu își dădeau vreun consimțământ pentru operații - doar erau nebuni pe care doctorul încerca să-i lecuiască...
Șocuri electrice. Acesta este un faimos experiment. Practic, un psiholog avea o curiozitate avidă să observe până unde ajunge un om dacă o figură autoritară îi impune să rănească un alt om. Aceste experimente au fost efectuate în anii 60 de către Stanley Milgram. Au fost recrutați voluntari, cărora li se cerea să aplice șocuri electrice unor subiecți, de la șocuri slabe la șocuri extrem de puternice. Un doctor le cerea să mărească pas cu pas intensitatea șocurilor, chiar dacă subiecții strigau de durere, implorau sau mimau moartea. Rezultatul - majoritatea voluntarilor au ascultat de autoritate cuminți, aplicând șocuri în măsură să ucidă subiecții (din fericire, șocurile nu erau reale, subiecții erau actori). Simplul fapt că un om absolut normal, odată presat de o figură autoritară, ajunge capabil să rănească și chiar să provoace moartea altora este înfiorător. Un experiment asemănător a arătat că aproape toate asistentele medicale cărora un medic le ceruse să administreze pacienților doze foarte periculoase de medicații au ascultat de ordin.
Șocuri și LSD pentru copii. În anii 40, un psihiatru pe nume Lauretta Bender, specialistă în dezvoltarea cognitivă și motorie a copiilor, s-a gândit că niște șocuri electrice nu au cum să strice! A administrat la peste 90 de pacienți copii șocuri zilnice, justificând că tratamentul îi va vindeca de schizofrenie. Ca tratamentul să fie complet, le administra copiilor și doze de LSD sau alte substanțe halucinogene. Iar copiii se vindecau, spunea ea...
Puncții lombare la copii. Pentru a păstra nota în lista cu experimente pe oameni ce-ți dau fiori, iată încă o mostră. În 1896, un medic pe nume Arthur Howard Wentworth a dorit să afle dacă o puncție lombară chiar doare; se credea pe atunci că pacienții nu suferă deloc dureri în timp ce le era introdus un ac mare în coloana vertebrală! Astfel că, de ce nu, medicul s-a hotărât să facă câteva experimente pe 29 de copii. Pentru ca totul să fie și mai înfiorător, a ales să testeze pe copii cu vârste între 1 și 3 ani. Concluzia sa genială - da, o puncție lombară cauzează durere, însă doar pe moment...
