Black's list...

36. Iluzie

Ai simțit vreodată ca trăiești in cel mai groaznic coșmar? Ca totul se năruie? Ca nimic nu mai sta in picioare? Aceasta este tot ce simt eu de când am aflat vestea ce mi-a distrus și a doua viața. Durerea pur și simplu ma îneacă, nedandu-mi voie sa mai respir. Nici atunci când Mark mi-a aruncat pentru a doua oară in fata adevarul nu am putut accepta. Povestea dintre mine și el nu se poate termina așa. Dar poti reîntoarce o persoana ce a părăsit lumea aceasta?! Oricat ai încerca, persoana va rămâne la fel de neînsuflețită. Iar toate aceste încercări nu fac decât sa te rănească și mai rau.
Nu mai stiu nimic de mine sau de ce se întâmpla in jurul meu. Pentru mine timpul a rămas in loc. Și dacă îmi este greu sa accept ceva, mai mult decât moartea lui, este înmormântarea sa. Durerea adunata intr-un singur loc este cea care te dărâma la pământ. Fiecare moment petrecut lângă acel cosciug este îngrozitor. Doar sentimentul ca sta acolo fără pic de viața ma face sa ma cutremur. Urasc culorea neagra, iar astăzi când totul in jurul meu este in aceasta culoare, îmi accentuează starea de Tristețe.
Mark intra in camera mea și cu o fata pe care se citește durerea pierderii copilului sau, vine spre mine. Lacrimile au încetat sa mai curgă, dar cele ce au curs pana acum, mi-au lăsat urme pe obraji și arat de parca as plange încontinuu. Mark îmi zâmbește înțelegător și îmi oferă o îmbrățisarea părintească, amandoi avem nevoie de susținere. Dar nu ne putem linisti acum, cand Black aproape ca intra groapa de unde nu va mai iesi niciodata. Ma eliberează din îmbrățisarea sa și îmi spune sa cobor in 10 minute, apoi părăsește camera. Oftez învinsă și înainte de a părăsi camera, scot dintr-un sertar o pereche de ochelari negri. Vremea de afara este însorita, fiind in contrast cu evenimentul la care luam parte. Părăsesc camera noastra. Și cobor incet scările. La baza acestora îl gasesc pe Chase, mult prea supărat și dărâmat de tot ce s-a întâmplat. Durerea i se citește pe chip, chiar și din spatele ochelarilor poti citi durerea. Îmi face semn spre grădina și cu ultimele puteri trag aer in piept. Nu stiu cum voi trece de aceasta zi. Înainte de a iesi in grădina, acolo unde toți ochii se vor fixa pe mine, acolo unde ne vom lua rămas bun de la Black, îmi pun ochelari. Nu am nevoie sa îmi fie văzută fata și ochii înlăcrimati.
Chase este in spatele meu, pregătit sa reacționeze in momentul in care nu ma mai țin picioarele.
Pășesc incet in afara casei, iar toate privirile se îndreaptă spre mine. De parca importantă sunt eu, nu persoana de la care ne luam adio. Îmi continui drumul spre locul meu, fără a mai baga in seama privirile arzătoare. Ma așez pe primul scaun, așteptând ca preotul sa înceapă slujba.

Am tot încercat sa ascult ce se vorbește in jurul meu, sa ascult discursul lui Chase, dar nu am reușit pentru nici o secunda. Durerea este prea mare, așa ca al meu corp a inchis toți receptorii ce puteau accentua acest sentiment.
Stiu ca a fost vina mea sa plec, dacă nu as fi ales asta, poate acum eram toți fericiti. Inima îmi bate din ce in ce mai rau datorită sentimentului de vinovatie, iar momentul ce se apropie nu ma ajuta sa ma calmez. Toată lumea s-a îndreptat deja spre mașini, pentru a pleca spre cimitir. Și Coșciugul împreuna cu Black a plecat spre același loc. Doar eu nu ma pot mișcă de pe scaun. De parca am înghețat. Chase a venit la mine și când a observat ca nu dau niciun semn sa ma ridic, îmi oferă el acest favor. Trăgându-ma după el, intram in mașina lui, alături de Jessica și de Mark. Iar eu, cu fiecare clipa ce trece, simt ca voi ceda. Nu pot face fata unui astfel de eveniment. Nu îl pot lasă pe Black se plece...

Chase oprește mașina in fata cimitirului și cu greu vine sa ma ia și pe mine. Stiu cât de rau se simte, și îmi pare mult mai rau pentru ca am devenit o povara. Îmi trag brațul din mâna sa și incep sa merg de una singura. Fiecare pas ma face sa ma simt mai nefolositoare, doar la gândul ca nu pot face nimic pentru a-l aduce înapoi. După ce ajungem toți in fata gropii, unul dintre bărbații ce ținea Coșciugul ii cere aprobarea lui Mark, acesta i-o oferă. Iar inevitabilul se petrece. Coșciugul a început sa coboare incet incet in groapa. Inima mi se face cât un purice, iar lacrimile incep sa cada siroaie pe fata. Genunchii îmi devin mai moi, iar tot in jurul meu începe sa se cutremure. Atmosfera din jurul meu ma sufoca. Iar in momentul in care Coșciugul este coborât de tot, genunchi nu îmi mai rezista și ma prăbușesc la pământ, imaginea devenind neagra.

.

.

.

Deschid ochii confuza, iar imaginea aceleași camere de spital peste care am dat și in ziua in care am aflat vestea morții lui. Inima mi-o ia la galop de parca as retrăi acele momente. Ma ridic incet din pat, iar cu putinele puteri pe care le mai am deschid usa. Pasesc incet pe holul pustiu și incep sa merg cu pași mici spre usa unde a stat a Black. De parca am nevoie de încă o confirmare ca acesta a murit. Deschid usa temătoare cu speranța ca îl voi găsi întins pe pat, dar imaginea ce îmi apare in fata ochilor, îmi înmoaie din nou genunchii, patul gol, camera curată de parca nu a fost nimeni vreodată aici. Ma rezem de tocul ușii și trag aer adânc in piept pentru a îmi reveni. Doar ca un alt șoc îmi face inima sa se oprească.

,,Pe mine ma cauți?" Vocea atât de cunoscuta ma face sa ma ciupesc pentru a fi sigura ca nu visez. Ma întorc usor spre posesorul vocii, iar ceea ca îmi este dat sa văd ma izbește Șocant. Bărbatul sta in fata mea, in carne și oase, mai viu ca niciodata și cu o privire tâmpă pe fata. Îmi duc usor mâna spre el pentru a ma asigura ca nu este o fantasma creată de mintea mea, iar atunci când îl ating, iar acesta nu dispare, ii sar in brate. Sunetul scos de durere, dar combinat cu amuzament ma face sa ma retrag și sa îmi las privirea in jos. Mâna sa îmi ridica bărbia pentru a face contact vizual. Și destul de amuzat îmi vorbește. ,,Te comporti de parca ai vazut o fantoma, păpușă!" Sper doar ca acesta sa nu fie un vis, iar dacă este, nu vreau sa ma trezesc din el. Inima îmi pulsează cu putere, iar fericirea nici nu îmi mai încape pe chip. Mi-a fost atât de dor de el! Ma trage in brațele sale și ma strange cu putere de parca nu și-ar mai dori sa ma mai piardă din nou. Iar sentimentul este reciproc.

,,Ce mi s-a întâmplat?" Îl întreb dezlipindu-ma puțin de el, dar acesta ma trage din nou spre el. Îmi săruta creștetul capului. Și cu fata încă in parul îmi vorbește.

,,Ai fost sedata pentru doua zile! Erai foarte slăbită, și medicii au decis sa îți ofere timp pentru odihna și vitamine. Eu m-am trezit la puțin timp după ce ai leșinat, dar am decis sa nu te trezesc și sa ii las pe medici sa își facă treaba!" Aprob și procesez fiecare cuvânt spus de Black, și trag concluzia ca doar am visat ca acesta a murit. Răsuflu usurata și doar un singur lucru îmi mai sta acum pe cap. Ce se va întâmpla când va afla ce am patit in timpul in care am stat departe de el?! Sigur nu ma va ierta pentru ce am facut...