Black's list...

28. Singurătate

Din perspectiva Natashei

Dacă este ceva greu pe acest pământ, acel lucru este sa fugi de trecut. Orice ai face, oriunde ai pleca, orice identitate ai purta, cumva te prinde din urma. Eu fug de mai bine de doi ani de zile de el, și de câte ori reusesc sa clădesc un nou început, acesta vine și Ma lovește in fata. Exact cum s-a întâmplat și in vacanta. Acel vis nenorocit m-a facut sa-i pierd increderea omului de lângă mine. Un lucru pe care oricum nu îl merit, toate sentimentele mele fata de el au fost sincere, la fel și tot ce s-a întâmplat in acest timp, dar când vine vorba de trecut, este ceva ce nu va putea obține vreodată: ADEVARUL. Mi-as dori ca totul sa fii fost mult mai usor, mai ales ca după aproape doi ani zile am reînceput sa simt ceva pentru un bărbat. Doar ca Black își doreste adevarul, adevar ce in momentul de fata nu mai este al meu, așa ca nu pot vorbi despre el. Oftez lung pentru toate gândurile ce îmi trec prin cap, și ies din camera mea. Ma îndrept usor spre biroul lui Black, pentru ca vreau sa terminam mai repede cu toată aceasta munca de eliminare a capilor mafiilor din intreaga lume. Vreau sa închei și sa plec departe de aici, undeva unde sa nu mai fiu găsită vreodată. Apăs clanța usii, intru și ii gasesc in birou, destul de răvășiți, pe Chase și Black. Se uita amandoi la mine ciudat și nu inteleg ce s-a întâmplat. Îmi dreg glasul pentru a-i face atenți la persoana mea, nu la modul in care îmi arată fata și incep sa vorbesc.

,,Nu credeam ca astăzi este parada ciudaților. Mersi ca mi-ați amintit băieți! Acum putem trece la treaba?" Vorbesc ironic cu ei, dar aceștia îmi acorda aceeași privire ciudata și deja incep sa Ma rușinez. Când Black observa in sfârșit treaba aceasta, îmi face semn aprobator din cap ca putem începe. Eu încerc sa pregătesc o afacere cu care sa-l putem atrage pe japonez in plasa, doar ca acest lucru poate dura chiar și luni de zile. Chase se scuza politicos și iese din încăpere, lăsându-ne singuri. Ii simt privirea arzătoare pe mine, și îmi ridic și eu privirea din laptopul meu. Ma incrunt deoarece ma privește fix in ochi, dar parca e absent, de parca se gândește la altceva, nicidecum la mine. Îmi trec mâna de câteva ori prin fata lui, iar acesta se incrunta, devenind din nou prezent.

,,Black, esti Ok?" Întreb și întind mâna spre el, dar atunci când buricul degetului meu i-a atins pielea și-a tras mâna și s-a ridicat instant in picioare.

,,Poti rămâne in birou, cat ai nevoie, oricând. Eu nu o sa mai trec pe acasa pentru câteva zile."

.
.
.

Și așa a și facut, timp de 6 luni nu a mai dat o singura zi pe acasa. Au fost 6 luni ce-au trecut mai greu ca orice, nu știu nimic de el, singurul lucru cu care ma asigura, atât Chase, cât și Chris, este ca încă trăiește. Timpul a trecut chinuitor de incet, chiar dacă am avut extrem de multă treaba. Totul a fost bine pana in momentul in care a plecat și Jessica, a cincea facultate pe care o urmează a început așa ca nu a mai putut sta. Practic am fost singura, au fost perioade mai lungi in care am ales sa stau la Mark sau in care am fost in delegații mai lungi pentru firma. Am încercat sa îmi ocup timpul cu absolut orice, dar asta este greu mai ales atunci când incerci sa găsești informații împotriva cuiva fără ajutor. In aceste 6 luni am realizat ce simt pentru Black, toată aceasta despărțire m-a facut sa devin conștientă de ce simt pentru el. In fiecare seara l-am așteptat pe balcon sa vina sau măcar sa Ma sune, dar in zadar. Nu mi-a dat mie, personal, niciun semn de viața. Nu stiu ce s-a întâmplat cu el in tot acest timp, nu stiu nici măcar dacă este bine așa cum susțin bărbații ce Ma au in grija, de un singur lucru sunt sigura. L-am pierdut din cauza trecutului meu!

Exact ca in fiecare seara, îl aștept pe balcon pentru a veni înapoi, dar exact ca întotdeauna prezenta sa nu exista.

.
.
.

A mai trecut încă o luna fără el, o luna extrem de chinuitoare pentru mine. O luna in care am fost pregătită de Mark pentru planul pe care îl punem in aplicare pentru japonez, avem o singura șansa. Diseara la întâlnire, acolo unde Ma voi întâlni pentru prima ora după 7 luni cu Black. Nu stiu dacă după aceasta întâlnire se va întoarce, dar dacă o va face, am de gand sa ii spun adevarul, tot. Am suferit prea mult in aceasta luna pentru ca inima mi-a fost sfâșiata de câte ori îl sunam, și acesta îmi respingea. La fel cum avem o șansa cu japonezul, așa are si Black, o singura șansa in care o sa-i spun adevarul.

Ma pregătesc pentru evenimentul din seara aceasta si atunci când sunt gata cobor la mașina pentru ca Chris sa Ma conducă la local, Mark a plecat din casa acum o ora, după ce s-a asigurat ca vom face totul ca la carte. Am încercat pe tot drumul străbătut cu mașina sa Ma liniștesc și sa duc planul la bun sfârșit, dar ce vreau eu sa-i povestesc lui Black, este mai important decât orice altceva.

Intru in local, condusă de Chris. Am măsurat fiecare centrimentru din încăpere cu gândul de a-l găsi, și când in sfârșit am dat cu ochii de el, am rămas surprinsă. Parca nu este Black, este abătut, mai nervos as putea spune, și ca niciodata, nu pot citi niciun sentiment de pe chipul sau. Nu stiu ce a facut in toate aceste luni, dar mu arată bine deloc. Ce ai patit, păpușă?

Din perspectiva lui Black

Cele 7 luni fără prezenta ei au fost un chin pentru mine. Am încercat in orice mod sa ii uit chipul, vocea, atingerea, parfumul. Dar totul a fost in zadar. Am avut nevoie de ea cu fiecare celula, dar de câte ori ajungeam in fata casei mele realizam adevarul. M-a mințit, in legătura cu tot, probabil. Natasha Kozlova nu exista, ea a apărut de aproximativ 2 ani. Nu stiu nimic despre ea, nici măcar numele ei nu este adevărat si cu toate astea, as alerga ca un prost după ea oriunde in aceasta lume. Stiu ca m-am îndrăgostit de aceasta femeie și ce este cel mai rau, este ca am facut-o in timpul in care am fost departe. Orice mi se pare ca îmi aduce aminte de ea, chiar și simplul micdejun îmi aduce imaginea ei in fata ochilor. Însă, nu îmi pot schimba poziția, pana nu aflu adevărul, și vreau sa îl aflu singur, nu de la ea, intre noi nu va exista nimic. Din cauza asta am ales și sa plec, prezenta ei era mult prea chinuitoare pentru mine. Nu am lipsit in nici o noapte de lângă ea, mereu ajungeam și stăteam cu ea după ce adormea. De ce?! Pentru ca era singurul momentul in care este sinceră, atunci când doarmea. Doar in aceste momente nu se poate controla, pentru ca in rest, este o actrița perfecta, ce a reușit sa ma păcălească pentru o perioada lunga.

In ultima luna, a fost adevăratul chin. Pentru ca nu o mai puteam vizita noaptea, statea treaza lucrând, așa ca timpul meu petrecut cu ea, a dispărut.

Am așteptat ziua de azi din momentul in care am plecat, îmi e dor sa o văd mergând, gesticuland, vorbind, îmi e dor de tot ce înseamnă ea treaza. Am ajuns cu mult inaintea ei in local, și am stat non stop cu ochii pe intrare, așteptând-o sa intre, iar in momentul in care in sfârșit am întâlnit-o, am simțit schimbarea din ea. Ma privește rece, dar cu o privire nemaivăzută in ochii ei migdalați. Ma ridic și eu de pe scaun, și Ma îndrept spre soția mea perfecta, fără cusur. In momentul in care ajunge in fata mea ii captez buzele intr-un sarut flamand. Îmi era dor de gustul acestor buze. S-a desprins din sarut confuza si mânioasă. Si mi-a adresat un singur lucru.

,,Acesta a fost ultimul lucru pe care ti-l ofer înainte de a termina aceasta minciuna!"