Story of my life /EDITARE/

Capitolul 39

Capitolul 39 - Alegeri gresite.

Cu fiecare zi care trecea, asteptam si mai nerabdatoare sa ies de aici mai repede. Fusesem inchisa atata timp, iar creierul meu o lua razna. Incepeam sa simt nevoia de a iesi afara, de a vedea cerul, soarele, tot. Harry era si el langa mine de luni intregi, si il simteam din ce in ce mai slabit. A stat cu mine non-stop si stiu ca nu mancase cat trebuie si nu cred ca dormise prea mult.

- Cat a trecut? am intrebat, gandindu-ma la lunile pe care le-am petrecut aici.

- Cinci zile. Raspunse Harry amuzat.

- Cinci zile?!

- Dap, doar cinci.

- Cate mai am?

- Doua.

Huh, e bine, am zis in sinea mea.

O doctorita a intrat la mine in salon, chemandu-l pe Harry afara pentru cateva momente. A inceput sa ii vorbeasca, iar cu cat zicea mai multe, cu atat fata lui devenea tot mai trista. Oh, Doamne, asta nu poate fi de bine!

In timp ce Harry intra in salon, am auzit-o pe doctorita intrebandu-l pe Harry: '' Vrei sa ii spunem noi sau ii zici tu?''. Harry i-a raspuns scurt ''Voi'', apoi s-a intors spre mine.

- Hei, s-a intamplat ceva? Am intrebat confuza, constienta ca raspunsul avea sa fie da.

Am asteptat amalgamul de cuvinte, insa nu au venit. Harry doar a oftat si mi-a raspuns repede cu un ''Nu'' sec.

- Harry... am insistat.

- Bine, fie! E vorba de...

Nu a apucat sa continue, ca usa s-a deschis brusc. Mi-am intors capul in directia acesteia. Vazand silueta ce statea chiar in prag, m-am incordat imediat.

- Noah! Ce surpriza... neplacuta. Am spus scarbita, scrasnind din dinti.

- De asemenea! Zambi acesta dubios de increzator. - Styles, ne poti lasa pentru o secunda, te rog?

Harry mi-a aruncat o privire intrebatoare, iar eu am aprobat imediat din cap. Acesta a iesit din camera, lasandu-ma singur cu nemernicul acesta, care imediat ce Harry a plecat, a inceput sa rada.

- Alice, chiar credeai ca eu te iubesc? A ras acesta batjocoritor.

- Asa credeam... am zis sincer.

- Cine dracu isi intalneste iubirea vietii intr-un avion? Doamne, Alice, nici nu stii cat de usor a fost pentru mine. Nici nu stii cat de simple au fost toate astea. Sa te fraieresc, sa te fac sa te indragostesti de mine, credeam ca esti mai inteligenta de atat. Dar ce sa vezi; M-am inselat, Alice! Esti asa de naiva.

- Ce vrei sa zici? Am intrebat, simtind deja cum lacrimile incep sa apara.

- Cand aveai sa-ti dai seama ca te folosesc?

Am inceput sa ma balbai, nestiind ce sa mai zic, asa ca l-am intrebat:

- Ce vrei?

- Ce vreau? Hah, vroiam ceva, Alice. Dar acum, nu mai e. Deci pot foarte bine sa plec. Ceea ce oricum aveam sa fac chiar daca as fi luat acel lucru atat de... important pentru tine. Spuse, zambind malefic.

- Ce dracu vrei sa spui?! Explica-mi! am cerut nervoasa dar si infricosata.

- Ok, hai sa-ti povestesc. Sa ne intoarcem in 2010, atunci cand minunatul tau iubitel era la XFactor. Avea o intreaga cariera in fata, dar ghici cine mai era in exact aceeasi situatie ca el, Liss. Eu, eu eram, acolo. Doar ca el a fost ales in locul meu, iar eu am plecat acasa, chiar daca inca nu aratasem tot ce pot. Si de aici... am jurat sa ma razbun.