Story of my life /EDITARE/

Capitolul 5

Capitolul 5 - Proiectul







Este Joi dimineata. Ora 7:30. Oh, nu! Iar o sa intarzii la scoala.

In timp ce ma pregateam pentru scoala, Georgia imi facea minunata ei omleta cu branza. Sparky inca dormea, asa ca am hotarat sa il trezesc si pe el. Am coborat la micul dejun, urmata de pufuletele bicolor.


- Neata, Gio! spun si ma asez la masa.


- Neata, scumpo! Tina m-a anuntat ca astazi nu merge la scoala, asa ca va veni un prieten de al ei, si banuiesc ca si de-al tau , sa te ia la 7:45.


- Hmm...Ti-a spus cumva cine?


- Max cred ca a zis, spuse ea.


- Aha, bine mama. Merci! ii zic si ma ridic de la masa.


- Dar nu ti-ai terminat omleta, Alice. Ce e cu tine? Pari trista.


- Nu mai pot, si mai de graba sunt obosita decat trista. Sparky a sforait toata noaptea, ii spun razand.


- Ok, pa scumpo! spune, razand si ea.


O masina neagra ma astepta in fata casei. Era mare, impunatoare si eleganta.
In ea se afla Max care se uita la mine. Am intrat destul de stangaci in masina si l-am salutat.


- Hey, Max! Nu era nevoie sa vi...puteam lua autobuzul.


- Hey si tie, Lissa. spune razand.


- Tina te-a rugat sa vi, nu? il intreb.


- Nu, defapt eu am vrut sa vin, imi zice zambind.



Oh, God! Nu vreau sa stiu ce era in mintea lui. Perversul de Max.

Nu a mai durat mult, si am ajuns la scoala. Cinci minute mai tarziu ne-am intalnit cu Tina si Jack. Cei doi gemeni au plecat spre cantina asa ca am ramas cu Tina. Prima ora aveam sport. Am pornit spre sala de sport, cu Tina, pe drum intalnindu-ne cu nimeni alta decat... Ailyn.


- Buna fetelor, zise ea cu un zambet fals, ce faceti? completeaza.


- Ce vrei, Ailyn? intreaba Tina, parca deja satula de Ailyn.


- Nimic...nu mai am voie sa va salut? Parca eram prietene...spune "ranita".


- Ailyn, noi nu suntem prietene. Ne urasti! spune Tina evident enervata. Haide Liss, sa mergem. Continua ea si ma apuca de incheietura.


- Oh, vai. Cum ti catelusul asta dupa tine in fiecare zi, nu a obosit micuta de ea? spune "trista".


- Oh, nu! Nu ai spus asta! zic gata sa imi infig degetele in parul ei, insa niste maini delicate ma prind de umeri si ma trag inapoi.


- Gata, Liss. Calmeaza-te, zice Tina in soapta.


Ailyn a inceput sa rada invingator in timp ce se indeparta de noi.


- De ce nu a venit Li azi la scoala? Intreb confuza.


- Pai nu se simtea prea bine. M-a sunat de dimineata. Mi-a zis ca te-a sunat si pe tine, dar nu ai raspuns.


- Da, ceasul meu a sunat mai tarziu in dimineata asta. Dormeam, ii zic si incep sa rad. Dar care e faza cu Ailyn? Ce are cu noi? | Doamne, gura mea iar vorbeste inainte ca eu macar sa ma gandesc, imi zic in minte si deja incep sa regret pentru ca am pus acea intrebare. |


- Tu ai innebunit? Ailyn vrea raul tuturor. Ea vrea ca totul sa fie roz, iar daca cineva ii intoarce chiar si vorba, isi trimite gorilele dupa tine, pana cand te duci in genunchi la ea sa iti ceri scuze. E oribil, crede-ma! Zice si incepe sa rada.


- Serios? Gorile? Nu cred! Are gorile acasa? Zic si incep sa rad.


- Nuuu, zice si incepe sa rada si mai tare.

**

Ziua la scoala s-a terminat, si tocmai mi-am adus aminte de proiectul la civica. M-am hotarat sa o chem pe Tina la mine, iar cand am ajuns acasa, am salutat-o pe mama, am rugat-o sa ne faca ceva de mancare si am urcat scarile, spre camera mea. Cand am intrat, ochii Tinei se marira, deoarece nu a mai fost la mine acasa. Ea nu mai vazuse latura asta a mea. Eram eu o fata vesela si zambareata, dar camera mea dezvaluia prea multe. Eram si copilaroasa pe deasupra.

Camera mea era vesela si colorata, dar si eleganta si moderna in acelasi timp. Aveam un covor multicolor, ce se intindea pe jumatate de camera, acoperind parchetul alb. Mobila era de un crem deschis, iar perdelele erau si ele colorate, facand camera sa prinda viata, impreuna cu covorul. Peretii erau de un alb spre crem, iar in unele locuri erau cateva autocolante negre in forma de flori, care adaugau o nota de eleganta camerei. Cat se putea spune si asta. Cu un covor urias de toate culorile, nu mai poti spune "eleganta absoluta".

Cosuletul lui Sparky era acum gol, si ma gandeam numai unde putea fi nazdravanul acela. Abia astept sa il prezint Tinei. Se va bucura mult sa vada ca am un caine.
Dupa ce mi-am dat seama ca Tina se holba deja de cateva secunde la camera mea, am decis sa spun ceva.



- Intra, ii zic zambind, si ii fac semn spre camera.


- Multumesc, zice si face un pas in camera mea. Wow, este...defapt nu este...tu! Zice si incepe sa rada.


- Aww, merci, ii spun si ii zambesc. Am crezut ca nu iti va placea.


- Tu glumesti? Este cel mai original tip de camera pe care l-am vazut pana acum!


- Ok, gata cu lingusitul. Sa trecem la treaba, zic si ma indrept spre sifonier pentru a scoate niste haine mai lejere, de casa.


- Pot sa aleg eu cu ce sa ne imbracam? Te roog, zice ea cu o fata de catelus.


- Bine, ii raspund.


Imediat ce a deschis usa dulapului, a inceput sa tipe. Chiar asa de dezordonata sunt, sau e ceva ce isi doreste de mult timp, in sifonierul meu?


- Ce este? O intreb razand.


- Ce este chestia asta? Aaaaa! Liss, ajutoor! Misca!


- Oh, doamne, Tina. El e Sparky, cainele meu, ii zic si incep sa rad dinnou. Deci acolo era! Sincer, nu ma asteptam sa faceti cunostinta in felul acesta, dar sper sa va imprieteniti, ii zic si zambesc.


- Oh, Doamne cat de dragut este!


- Mda, acum cateva secunde te-ai speriat de el, ii zic amuzata.


- Ok, uite ce haine am ales, imi zice si imi intinde un teanc de haine.


- Bun, ne imbracam, si trecem la treaba.


**

- Deci, despre ce trupa scriem? Intreb eu.


- One Direction! Zice Tina entuziasmata, batand din palme.


- Oh, nu! Nu am sa scriu despre ei!


- De ce nuuu?! Zice facand o fata de catelus.


- Pentru ca mie nu imi place de ei.


- De ce? Intreaba curioasa.


- Pentru ca....,m-am oprit eu la timp.


- Pentru ca...? Intreaba ea asteptand continuarea.


- Pentru ca fac parte din trecutul meu. Nu imi place trecutul meu, ii zic intristandu-ma si aducandu-mi aminte de... sora si parintii mei.


- Ai vrea sa imi povestesti? Ma intreaba ea.


- Poate iti voi zice candva.


- Fetelor, haideti la masa! Se auzi vocea mamei din bucatarie.


- Poate ca iti voi spune ceva dupa masa, ii zic si ii zambesc, fals.


- Bine, zice si zambeste.


Am coborat la masa, unde mama ne astepta cu doua portii de spaghete. Aratau delicios.
Dupa masa, ne-am intors in camera, si ne-am asezat pe pat.



- Ok, deci... Cred ca ar trebui sa iti povestesc...







__________________________________________________________________________________





Ce pareri aveti pana acum despre carte?
As vrea ca de acum inainte sa va pun cate o intrebare la sfarsitul fiecarui capitol, legata de ce intuiti voi ca se va intampla etc.

Intrebarea: Credeti ca ii va spune Alice, Tinei despre trecutul ei?





Kisses :*


Hazz