Story of my life /EDITARE/

Capitolul 12

Capitolul 12 - Fie roata si patrata, tot se-ntoarce ea odata! II.





' Am intrat in masina si am plecat. Drumul a fost atat de tacut. Cand am ajuns la scoala, toata lumea se holba la noi. Ce? Nu e normal sa fi cu un superstar international in masina? Nu toata lumea face asta?


NU. '


Spre uimirea mea, cand am coborat din masina, Harry a venit spre mine si m-a luat de mana, apoi m-a sarutat pe obraz. Toate privirile curiosilor erau acum atintite spre noi, iar gurile lor formau acum un evident 'O'.

- Sa mergem, zice Harry si imi zambeste. Doamne, are un zambet atat de dragalas, insa nu ii pot face pe plac. Nu ma las batuta, asa ca ii dau gentil drumul de la mana.


- Harry, aici la scoala pot venii paparazzi? il intreb temandu-ma de scandalul si isteria fanilor ce urma sa apara daca eu si Harry apaream la televizor tinandu-ne de mana.


- Nu, nu cred. Care este prima ta ora? imi spune, in timp ce intram in liceu.


- Stiinte.


- Cu Flat? Doamne, femeia aia e nebuna! zice si gesticuleaza prin aer.


Nu i-am raspuns, in schimb am inceput sa rad. Cand am ajuns in dreptul dulapului meu, m-am oprit ca sa imi iau cartile, apoi mi-am continuat drumul spre clasa.


- Lasa-ma sa te ajut, spune Harry vazand ca ma chinui sa car toate aceste carti.


- Poftim, zic inmanandu-i cartile grele.




- Harry, iubitule! Harry, ce faci? De ce stai cu ea si nu cu mine? Avem atatea planuri impreuna. Iti amintesti? aud din spate. Acea voce enervanta, acea voce care imi pare atat de cunoscuta... Ailyn?

Harry ofteaza si se intoarce.


- Ok, unde sa iti semnez? intreaba Harry crezand ca este o fana disperata. Doamne, cu greu ma mai stapaneam sa nu rad.


- O, prostutule. Nu vreau nici un autograf. Eu te vreau pe tine. De ce stai cu jigarita asta cand poti sa stai cu mine? Sa ne distram impreuna...

Jigarita? Ailyn, mai stupida nu poti fi? Am incercat sa nu o bag in seama si mi-am continuat drumul spre laboratorul de stiinte.

- Uite, nu stiu cine esti, insa nu vreau sa te mai vad pe langa ea, ii zice Harry si se grabeste sa ma prinda din urma.


- Hei, esti bine? ma intreaba.


- Da. Insa nu pot spune ca iti pasa.


- Liss, imi pasa. Acum imi pasa.


- Unu, nu imi mai spune Liss. Asa imi spun decat cei apropiati. Doi, pentru ca sti ca m-am simtit prost cand ai spus ca nu iti pasa de nici o fana de a ta, acum te comporti asa frumos cu mine si incerci sa pari ca iti pasa.


- Stai, defapt nu...


- Si acum am realizat ca sora mea geamana Anne si-a luat viata pentru voi, pentru ca va iubea, iar voua, sau cel putin tie, nici nu iti pasa! i-am spus efectiv ce gandeam, cand defapt nu gandeam.

Cum sa ii spun asa ceva? Oricum stia deja prea multe! Mi-am pus imediat mana la gura si am inceput sa fug pe holurile liceului in cautarea unei iesiri. Nu mai vreau sa stau aici! Vreau sa plec!



Harry's POV:



Acum totul mi-e clar. Cat de mult am putut sa o ranesc pe Lissa, cat de misterioase mi se pareau cuvintele ei. Cele ce parca nu aveau nici un sens. Cele pe care nu ma asteptam sa le aud de la ea. Cele care m-au facut sa raman pe ganduri:
"Am fost" era singurul raspuns de genul asta, la intrebarea lui Liam, atunci cand i-am cunoscut.
Acum imi dau seama cat de mult am ranit-o spunandu-i fara pic de sentimente ca nu tin la directionere atat cat ar trebui. Ei i-a murit sora geamana din cauza noastra, adica din cauza haterilor presupun, iar mie nici nu imi pasa de faptul ca in lumea asta, acolo undeva era ea, o directionera ce ne iubea atat de mult incat si-a dat viata pentru noi. Mereu le-am considerat pe fetele astea putin prea interesate de vietile noastre.
Vazand insa durerea de pe chipul Lissei, lacrimile adunate in colturile ochilor ei, cele ce amenintau sa cada, mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva. Trebuie sa o fac pe Lissa sa uite, sa se indragosteasca, sa rada, sa zambreasca cu toata inima, trebuie sa o fac sa creada in ea, sa se increada in lume, sa faca toate lucrurile acestea frumoase pe care nu le-a putut face pana acum.



Alice's POV:


Alergam pe holurile liceului, cand am simtit ca intru in cineva.


- Hmm... Ce avem noi aici?


In fata mea se afla acum un grup de cinci-sase baieti, toti imbracati in negru.


- Ce vreti de la mine? ii intreb, lacrimite mele incepand se se inmulteasca.


- Sa ne distram... spune unul dintre ei ce pare a fi liderul acestu grup.


- Nu! Lasati-ma in pace! am inceput eu sa tip, si sa ma zvarcolesc in bratele a doi baieti ce deja ma tineau de brate, insa in zadar.


- Puneti-o jos! le ordona liderul grupului.


Dupa ce am fost aruncata ca un animal pe jos, acel om fara pic de mila a venit spre mine si m-a apucat de barbie, fortandu-ma sa ma uit la el.


- Sper ca nu te superi daca pleci de la cateva ore...


- Lasa-ma in pace, am zis!


- Da, ca de nu ce? Legati-o si duceti-o in masina.





Harry's POV:


Stateam in masina, in parcarea scolii, cand mai multe persoane imbracate in negru imi atrag atentia. Toti se grabeau sa ajunga la o duba neagra. Cand au ajuns, au deschis usa din spate si o fata era obligata sa urce. I-am recunoscut imediat hainele. Liss. Nu am mai avut timp sa cobor din masina pentru a cere ajutor, sau pentru a merge dupa ea, asa ca mi-am pornit masina si am inceput sa urmaresc acea masina neagra.






__________________________________________________________________________________




Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati atat dar nu mai am prea multe capitole scrise :)) defapt asta este ultimul scris complet :( cred ca voi mai posta joi sau vineri... Nu vreau sa va tin prea mult in suspans dat fiind faptul ca se intampla ceva....

Kisses:*


Hazz.