Story of my life /EDITARE/

Capitolul 26

Capitolul 26- Trecutul e trecut, am tot viitorul in fata!

Conduceam cu ochii inlacrimati in timp ce gândurile negre imi inundau mintea. Daca nici in casa prietenei mele nu voi fi primita asa cum se cuvine, atunci visele mele întunecate vor deveni realitate. Oricum, nimanui nu ii va fi dor de mine.
Afara era îngrozitor de frig si inca ploua, iar statul pe drumuri cu siguranta nu era o soluție bine venită de catre corpul meu. Încercam acum sa ma concentrez asupra a ceea ce aveam de facut, insa era imposibil ca mintea sa nu imi fuga la momentele petrecute alaturi de Harry...
Pe strada nu era nimeni, iar pe ferestrele luminate ale caselor distingeam umbrele unor fericite cupluri... Cateodata ma intreb de ce sunt asa norocoasa, iar in clipa urmatoare ma intreb ce am facut sa merit toate astea.
Cand am ajuns in cartierul Tinei m-am străduit sa imi sterg lacrimile insa ele tot continuau sa cada asa ca nimic nu era cu putință. Am parcat masina pe aleea din fata casei ei si am coborat cu pasi repezi. Daca mai stateam mult in ploaie, riscam sa ma aleg cu o răceala groaznica. Am batut usor la usa, aceasta deschizandu-se dupa putin timp.

- Liss? Ce cauti aici la ora asta? Oh, Doamne! Si uita-te la tine.. Esti uda toata. S-a intamplat ceva?

In momentul acesta chiar nu aveam dispoziția necesară sa ii explic tot, asa ca am dat scurt din cap.
S-a uitat inca o data la mine si m-a primit la ea in casa. Norocul meu ca ploua, iar lacrimile mele se camuflau perfect printre stropii de ploaie.

- Ma duc sa iti aduc ceva de imbracat. Fa-te comoda, imi zice zambind.

Se vedea de la o posta ca nu ma simteam bine asa cum ii zisesem, dar cred ca si-a dat seama ca nu e cazul sa insiste prea mult. Imediat, de pe scări isi făcu aparitia un baiat... Un baiat blond, cu ochii verzi si tenul deschis la culoare, ce parea a fi de varsta mea.

- Buna. Eu... Eu sunt Jay, iubitul Tinei.

Am ramas pentru cateva secunde cu gura căscată, uitandu-ma cu ochi mari la... Iubitul prietenei mele.

- Eu sunt Alice, incantata, ii zic întinzându-i mana.

- Deci, zice vizibil rușinat de situatie. - Ce te aduce pe aici?

- Nici eu nu stiu, zic razand insa cu o urma de nostalgie in vocea mea.

Slava Domnului, am fost salvata de Tina care tocmai a venit cu hainele.

- Deci.. Vad ca ati facut cunostinta.

- Da. Eu.. Eu ma retrag, zice Jay.

***

Dupa ce i-am povestit Tinei tot ce s-a intamplat, si cum am ajuns la ea acasa, aceasta bineinteles mirandu-se din ce in ce mai mult dupa fiecare cuvant, mi-am aranjat lucrurile in noua mea camera. Nu stiu cat timp aveam sa stau aici, dar atat eu cat si Tina stiam ca aceasta nu era o vizita de doar cateva zile.

Obosita dupa toata ziua de azi, m-am aruncat in pat fara sa imi mai pese de ceva, si am cazut intr-un somn adânc.

- Opt, noua, zece! Cine nu-i gata il iau cu lopata!

Fugeam si încercam sa ii gasesc pe toti cei care se ascunsesera.
Dupa un copac, vedeam ceva miscandu-se. Ochii mei, vedeau vag un par blond si cret.

- Te-am gasit!

- Nu-i corect! Justin m-a facut sa rad, zice fetita.

- Lousie, ti-am spus ca ne va găsii! zice un băiețel saten cu ochi albastrii.

Un râset se auzi, iar o alta fata in jur de zece ani, ce semana leit cu mine, a trecut ca un fulger prin spatele meu.

- Un', doi, trei Liss! incepu aceasta sa rada.

Cei doi copii langa care stateam, s-au napustit asupra ei, asaltand-o cu imbratisari.

- Anne! bucuria din ochii lor era inestimabila.

Ochii mi-au cazut asupra corpului meu. Asemanarea dintre mine si fata ce-mi parea atat de cunoscuta era izbitoare. Ca un fulger ce m-a trezit la realitate, mi-am dat seama ca era chiar ea, Anne. Eram amandoua in padruea in care am fost acum multi ani, intr-o excursie cu scoala. Tin minte si acum ca ne jucam "de-a v-ati ascunselea", dar tot nu intelegeam cine erau cei doi copii, Justin si Lousie.

M-am uitat spre Anne, iar spre mirarea mea, parea ca ea ma privea deja de ceva timp. Privirea din ochii ei era incontestabila, exprimand cel mai probabil durere. Desi nu cred ca era tocmai real ce se intampla aici, parea ca ii e dor de mine, asa ca m-am dus spre ea si am imbratisat-o.

- Ce se intampla? am intrebat-o.

- Visezi, zise zambind.

M-am uitat confuza la ea.

- Am venit sa te vad. Mi-a fost asa dor de tine, zice.

Vazand cum o lacrima i se scruge pe obraz, i-am sters-o si am imbratisat-o mai strans.

- Iar ei cine sunt? intreb.

- Fratiorul nostru Justin, si surioara noastra Lousie.

- Dar noi nu avem frati sau surori.

- Vei vedea. Acum, trebuie sa plec...

__________________________________________________________________________________

Da, da, in sfarsit am postaaat. Yeey. In primul rand, dedic acest capitol unei cititoare tare importanta, @AnnaStls. Voi incerca sa ma revansez fata de voi, pufuleti. Stiu ca am fost rea, si cum vacanta si saptamana altfel se apropie, cred ca voi posta mai des. :)

Stiu ca v-am promis o surpriza, nu va mai dura mult pana veti afla, dar acum v-am pregatit altceva. Pe langa faptul ca va aduc acest capitol, voi mai posta, tot azi, mai multe capitole din cea de-a doua carte a mea, "My Fangirling Years". Hope you'll like it.

Acum ca am lipsit atat de mult timp, as vrea sa stiu ce ati mai facut. Mi-a fost atat de dor de voi!

Kisses:*

Hazz.