Story of my life /EDITARE/

Capitolul 11

Capitolul 11 - Fie roata si patrata, tot se-ntoarce ea odata!

Alice's POV:

Ne pregateam sa intram pe arena uriasa pe care baietii sustineau concertul.
Am dat cele sase bilete unor domni inalti si impunatori, imbracati din cap pana in picioare in negru. Dupa ce am trecut de ei, un alt domn, de aceasta data mai prietenos, ne-a condus pana la locurile noastre.
Cand am ajuns, am ramas cu gura cascata. Primul rand, pentru cei cu bilete VIP ca noi, era gol. De-a dreptul gol. Nici macar unul dintre scaune nu era ocupat. Am ales sa las balata asta, pana cand Max ne-a intrebat:

- Deci? Unde vreti sa stam? Parintii mei au ocupat tot randul pentru noi. Simtiti-va ca acasa.

Whaaaaat? Am crezut ca o sa lesin. Va dati seama ce inseamna asta? Primul rand, tot, al nostru. Atunci cand unul din baieti se va uita spre primul rand, va ramane uimit sa vada ca doar sase dintre locuri sunt ocupate. Si de cine? Doi dintre prietenii lor cei mai buni, trei oameni normali, si bineinteles, o fana obsedata. Eu. Sau poate s-au obisnuit? In fine... Inca ma mai gandesc cum sa ma razbun pe Harry.

Harry's POV:

Eram in spatele scenei cu baietii. Fanii sa auzeau tipand de bucurie inca de aici.
In cinci minute, managerul nostru ne-a anuntat ca trebuie sa intram, asa ca ne-am apropiat cu pasi repezi de scena.
Imediat ce ne-am facut simtita prezenta pe scena, toti au inceput sa tipe. Cateva fane aveau postere cu noi si bannere cu tot felul de mesaje. " I love you .", " One Direction" sau " Marry me? " pot spune ca erau cele mai neinspirate.

Am inceput cu " Story of my life. " Toate directionerele nostre, asa cum ne place sa le numim, au inceput sa tipe. M-am indreptat cu baietii spre public si am observat ca primul rand era ocupat doar de sase persoane. Max, Jack, Ea, Tania sau eu stiu cum, Lia, si baiatul acela... Austin, parca.

Parea ca toti se distrau. Toti, numai ea nu. Cand am ajuns la marginea scenei si i-am privit, ea si-a aplecat imediat privirea.

Dar cine e aceasta "ea"? Nici eu nu stiu. Am numit-o asa pentru ca mi-a atras privirea...

***

Concertul a fost extraordinar, insa suntem extenuati. Acum, urmeaza sesiunea de autografe. Cand am ajuns in camera unde se tinea sesiunea, sute de fane ne fotografiau si plangeau.

La sfarsit, atunci cand credeam ca nu o se mai termine, dupa ce mana ma durea ingrozitor, cateva fane ne creasera mici probleme, iar unele dintre ele chiar lesinasera, o fata care tocmai intrase in camera imi atrase atentia.

Era imbracata intr-o rochie rosie, mulata pe corpul ei subtire si cu un decolteu in forma de V pe spate. Era putin mai scunda ca mine, parul ei era brunet, iar cascada de bucle ce il defineau, arata surprinzator de bine. Mergea incet spre noi, asa ca i-a lasat in fata pe ceilalti fani. Asteptam sa vina mai repede randul ei, incat ardeam de curiozitate sa ii vad trasaturile, sa ii vad ochii si buzele, sa ii vad zambetul, tot. Pana acum, am vazut-o stand doar cu spatele, vorbind cu prietenii ei. Fiind insa si ultima fana, puteam sta mai mult cu ea.

In sfarsit venise randul ei. Primul de la masa era Niall. Inca nu ma uitam la ea. Sincer, nu am vrut sa dau ceva de banuit, dar puteam vedea cu coada ochiului ca ii zambea lui Niall. Apoi a trecut la Liam. Acestuia i-a zis ceva, la care el a inceput sa rada, iar ea a zambit. Dupa ce Liam i-a semnat grabit foaia, a trecut mai departe la Zayn. Acesta a imbratisat-o, apoi i-a semnat foaia si i-a spus ceva la ureche, la care ea a zambit. Lou a fost urmatorul. El doar i-a semnat foaia si i-a oferit un zambet cald. Acum, in sfarsit, ajungea la mine. Sunt ultimul. Poate sta cu mine cat vrea, nu? Acum ii puteam vedea zambetul. Insa, in mod neasteptat, cand isi ridica privirea din pamant si imi intalni ochii, zambetul ii pieri.