Story of my life /EDITARE/

Capitolul 4

Capitolul 4- Welcome home, Sparky!

...Am hotarat sa merg pana la baie, unde ma simteam mai ok. Eram singura cand, aud un zgomot din spatele meu. Era Tina. Ma privea nedumerita si putin speriata. Nu intelegeam de ce, pana cand m-am uitat in oglinda. Nici nu observasem ca plangeam.

- Esti ok? Ma intreaba ea si vine sa ma imbratiseze.

- Da, ii spun raspunzandu-i la imbratisare si oferindu-i un zambet pe cat puteam de cald si increzator.

- Sigur?

- Da, sigur. E ok. Hai sa ne intoarcem la ceilalti, spun si imi sterg lacrimile, acum uscate.

- Bine, spune toata numai un zambet.

- Tot jocul ala stupid va jucati? Intreb plictisita.

- Nu, acum vroiam sa incepem un joc de adevar sau provocare, asa ca baietii mi-au spus sa te chem si pe tine. Vrei sa joci?

- Sigur.

Am ajuns in living, unde toti deja formasera un cerc, stand turceste pe jos. Cand am intrat, toti s-au uitat spre mine, asa ca mi-am intors privirea spre Lia, cerandu-i ajutor. Apoi si-au intors privirile, revenind la treburile lor.
Mi-am facut loc printre ei, stand acum intre Austin si Max. Jocul incepuse, iar la inceput a fost ales mai mult adevarul, pentru a ne cunoaste putin. Cand jocul a devenit mai palpitant, mi-am adus aminte de mama. Cum am putut uita? Nu i-am trimis nici un mesaj, este ora 20:30, iar eu trebuia sa fiu acasa la 16:00. Nu o sa mai ies din camera mea curand. Grozav. Aproape cand ajungeam sa ne si sarutam, slava Domnului telefonul imi suna si ma scapa din acest joc.

- Alo? Spun eu tematoare.

- Alice, scumpo. Unde esti? Esti bine? Esti cu prietenii? Ce faceti? Sunteti la o petrecere? Ma asalteaza mama cu o mie de intrebari.

- Da, mama. Sunt bine. Am uitat sa iti spun ca azi am plecat cu Tina, Lia si Austin la niste prieteni acasa. Si nu, nu facem prostioare. Suntem cuminti, zic eu chicotind.

- Alice, dar trebuia sa imi spui. Stii cate griji mi-am facut?!

- Da, mama. Scuze..

- Te rog sa fi acasa pana la 22:00. Avem o surpriza pentru tine!

Georgia, mama mea vitrega este foarte protectiva cu mine. Ma iubeste ca pe fiica sa. De cand cu Anne, ma lasa sa fac cam ce vreau. Nu prea ma cearta, pentru ca stie ca ma simt prost, si uraste cand ma simt prost. Insa Peter, tatal meu vitreg, nu este atasat de mine cum este Georgia, asa ca nu prea este de acord cu unele lucruri pe care Geo le face. Dar m-am obisnuit cu el asa cum este.
Ma intreb, oare care este surpriza? Sunt o fire curioasa.

- Cine era? intreaba Lia.

- Era mama, ii spun parand neinteresata dar curiozitatea ma ardea pe dinauntru. Oare ce surpriza avea?

- Continuam? intreaba Harry cu un zambet malefic. Bineinteles, pentru ca eu trebuia sa ma sarut cu el.

- Mda... Am zis eu. Categoric jocul asta devine plictisitor...continui.

- Ba nuuu! Fix acum e mai interesant! zice Zayn.

Jur Malik ca o sa ma razbun pentru asta. noroc ca mai aveam o cale de scapare de data asta.

- Refuz, zic eu cu un zambet invingator pe fata.

- C-Cum?! zice Harry.

- Uimit? Doar nu credeai ca sunt o alta fana nebuna care ar face orice sa te sarute si sa iti pice in plasa. Neah, nu iti merge. Nu cu mine, Styles, am zis facand o fata de invingator.

1-0 pentru Alice. Oh, yeah baby! Jocul a inceput!

Nu am mai stat mult si am hotarat cu totii ca jocul trebuie sa se termine, de data asta devenind intr-adevar plictisitor. Harry a continuat sa imi arunce priviri suspicioase toata seara, dar nu l-am bagat in seama. Cand ne-am ridicat, toti amortisem, iar picioarele ni se inmuiasera ca niste jeleuri. Nu e de mirare. Am stat doua ore incontinuu pe jos, intr-o pozitie nu prea comoda. Toti am inceput sa radem, si am cazut fiecare pe unde am apucat. Picioarele noastre cedasera, si am inceput o cursa neobisnuita spre bucatarie, picioarele noastre fiind complet amortite. Ne taram ca niste rame pe parchetul de un crem deschis, stralucitor, si uimitor de curat. Niall a ajuns primul, puterea foametei lui intrecand orice dorinta de a noastra de a castiga. A fost urmat de Liam, Tina, Austin, Louis, Lia, Zayn, in sfarsit eu, si...Harry. Nici nu vreau sa imi imaginez ce vedea fiind in spatele meu. Poate ca de asta a ales sa ramana in urma mea. Sincer, nici nu vreau sa ma gandesc.

Am intrat in bucatarie si fiecare ne-am luat ce am avut pofta. Eu am ales un baton de Bounty si unul de Snickers. Iubesc batoanele de Bounty si de Snickers. Apoi mi-am adus aminte de faptul ca pana la 22:00 trebuie sa fiu acasa, asa ca m-am uitat la ceas. 21:34. Hmm...cred ca ar trebui sa plec.

- Lia, putem pleca? Trebuie sa fiu acasa pana la 22:00. zic eu catre Lia.

- Sigur. Ii voi spune lui Jack sa ne duca, e ok?

- Sigur, merci. ii raspund.

Ne-am luat la revedere de la baieti, iar Jack ne-a condus acasa. Am ajuns la 21:57. Mama era in bucatarie, iar Peter era in living uitandu-se la televizor. Nimic din jur nu imi atragea atentia, ceva ce ar fi putut fi surpriza. Totul era ca de obicei. Cand Georgia a observat ca am intrat in casa, veni spre mine si ma imbratisa.

- Surpriza ta te asteapta in camera. Sper sa iti placa! imi sopteste Georgia la ureche.

- Desi inca nu stiu ce este, va multumesc mult, dar stiti ca sunt genul care nu pune prea multa valoare pe lucruri.

- Crede-ma, de asta vei avea grija. Sunt sigura ca iti va placea.

- Ok. am raspuns curioasa.

M-am descaltat, l-am salutat pe Peter, si am urcat scarile spre camera mea. Inainte sa deschid usa, am expirat stresata si am apasat pe clanta. Am intrat, dar totul era asa cum il lasasem. Ei isi bat cumva joc de mine?! Dupa ce intru in camera si imi inchid usa, aud ceva. Dar ce? Poate sunt obosita.
Imediat ce m-am indreptat spre pat, am inceput sa tip, speriindu-ma de pufosenia mica si alba cu pete negre ce statea asezata pe jos. M-am uitat timp de cateva secunde la ceea ce semana cu un...caine. Si da, s-a confirmat. Era un caine! Eram atat de bucuroasa!! Imediat ce mi-am dat seama ca pufosenia aia mica si alba cu pete negre e a mea, am inceput sa tip. Dinnou. Era atat de frumos. Avea ochi de un gri deschis si o fata pe care iti venea sa o mananci. "Sparky. Da, Sparky o sa il cheme!" spun eu in mintea mea, inca holbandu-ma la el.

L-am luat cu mine pana jos si le-am multumit parintilor mei, insa o intrebare ma tot framanta:

- Dar de ce mi-ati luat un caine? am zis eu bucuroasa

- Pentru ca te vedeam singura in ultima vreme. Eu si Peter nu vroiam sa suferi. Nu vroiam sa te inchizi si mai tare in tine. a zis ea zambind.

- Oh, este tot ce am reusit sa spun. Acum, va rog sa ma iertati, dar ma retrag in camera mea. Noapte buna! am continuat eu.

- Noapte buna! au zis cei doi la unison.

**

Imediat ce mi-am terminat rutina zilnica de seara, m-am bagat in pat. Sparky avea si el patul lui. Era atat de mic.

- Noapte buna, Sparky! Bine ai venit acasa, baiete! i-am spus eu in soapta.

__________________________________________________________________________________

Ok, deci uitati si capitolul 4. Keep calm! Suntem abia la inceput. O sa vina si actiunea, dar toate la timpul lor.

Nu uitati sa le spuneti si prietenilir vostrii de poveste, sa cititi in continuare, si sa acordati un vot daca v-a placut.

Kisses :*

Hazz