Story of my life /EDITARE/

Capitolul 6

Capitolul 6 - Anne.










Tina's POV:



O cunosc de mult timp pe Lissa. Este o persoana atat de buna, insa cu greu se deschide oamenilor. Sa ii castigi increderea este o provocare, iar o data ce o ai, ai mare grija de ea. Daca o vei pierde, jocul va fi pe moarte. Incerci dinnou, dar nimic nu va mai fi la fel. E atat de sensibila si firava, si nu stiu ce s-ar intampla daca cineva ar rani-o sufleteste.
Stiu ca e adoptata, dar niciodata nu a vorbit despre trecutul ei. Georgia, mama ei adoptiva, este foarte draguta. Este amabila si o iubeste pe Liss ca pe propria fiica.


- Ok, deci cred ca ar trebui sa iti povestesc....ma intrerupe din gandire Alice.


- E ok, Liss daca nu vrei sa vorbesti despre asta, zic eu imbratisand-o.


- Nu, Nu. E ok. Ne cunoastem de mult timp si cred ca ai dreptul sa afli macar putin din trecutul meu, imi zice cu lacrimi in ochi, dar cu zambetul pe buze.


- Bine, zic eu putin nesigura. Chiar atat de complicat era?


- Bun. Deci... eu am avut o sora geamana, pe nume Anne. Ea era totul pentru mine. Intr-o zi, am aflat de One Direction. Nu peste mult timp am devenit directionere. Vorbeam numai despre ei. Ii iubeam, efectiv. Visul nostru pe atunci era sa ii intalnim. Eram genul ala de fane care la trimiteau sute de mesaje pe zi, incercand sa obtina un follow, povestea Lissa cu amuzament privind in gol. Ca orice trupa, aveau, au si vor avea hateri. Intr-o zi, Anne a inceput sa le trimita mesaje haterilor, in care ii ruga sa ii lase in pace pe baieti. Bineinteles, a inceput sa primeasca raspunsuri de la ei, gen: " esti patetica!"; " mereu voi fi aici sa-ti fac viata un calvar. Sunt niste gay!" etc. Anne era foarte sensibila, dar oricat incercam sa o fac sa uite, nu puteam. Haterii au inceput apoi sa o vaneze, efectiv. La fiecare pas facut pe strada, trebuia sa se asigure ca este totul ok. O urmareau peste tot. Au ajuns si la noi in casa de cateva ori. O tot amenintau pe Anne. Mai tarziu, a inceput sa aiba cosmaruri. Apoi, atacuri de panica tot mai dese. Mereu se plangea de faptul ca incepe sa uite, si ca nu mai stie de capul ei. Nu mai mancase si devenise anorexica. La cateva luni, a fost internata intr-un spital de nebuni. Toti o credeau nebuna, dar ea zicea adevarul. Eu stiam asta, numai ca nimeni nu o credea. Dupa un timp a cedat, si a devenit si schizofrenica. In ultima perioada a vietii ei a stat acasa, cu mine, pana intr-o zi cand am gasit-o spanzurata, langa ea pe masa, fiind un bilet de adio pe care scria:

" Liss, mereu voi fi acolo sus. Mereu te voi veghea si voi avea grija de tine! Nu plange, totul e bine. A fost decizia mea. Eu nu mai existam pe pamantul asta decat in ochii tai. Acum, in sfarsit ii voi revedea pe cei care ne-au dat viata, Liss. Cei care ne iubeau. PARINTII."

Apoi am cazut in genunchi si am inceput sa plang. De atunci am jurat ca nu imi va mai placea One Direction niciodata. Am jurat ca ii voi urî. Din cauza lor nu mai e Anne printre noi! spune Lissa plangand si proape tipand.


Oh, Doamne! Avea o sora geamana? Ei ii placea One Direction? Au fost directioners? A murit din cauza heterilor...? Aveam ochii inlacrimati cand mi-am dat seama de ce Alice era singura care nu vroia sa mearga sa ii cunoasca pe baieti, de ce ea era cea mai retrasa cand i-am cunoscut pe baieti si...


*FlashBack*

Eram asa entuziasmata ca in sfarsit ii cunosteam pe baieti. Nu sunt eu de foarte mult timp directioner, dar am ajuns sa ii iubesc pe tipii astia. Liss era cea mai retrasa, si nu o intelegeam. Ea nu e asa. Ea e foarte sociabila, prietenoasa. Poate are doar emotii. Adica... Totusi! Azi stam in aceeasi casa cu One Di-re-ction!

- Deci, de cand sunteti directioneri? Intreaba Liam.

Toti am inceput sa spunem diferite dati, gesticuland in aer, asa ca vocile noastre s-au suprapus si nu s-a inteles nimic. Alice era singura care nu spusese nimic. Ea doar privea in gol. Ce e cu ea?

- Am fost, spune serioasa.

Stai, ce?! Cum?!

L-am vazut pe Harry incruntandu-se usor, dar isi reveni imediat, si o intreaba ceva la care cu siguranta ma asteptam din partea sa:


- De ce?

- Nu imi place sa vorbesc despre asta, Harry. Mai avea putin si tipa la el.

Oare imi ascundea ceva?



*EndFlashBack*




Alice's POV:



Am cazut in genunchi incepand sa plang si mai tare, gandindu-ma la Anne. Tina inca nu spunea nimic. Privea in gol. Ori era in stare de soc, ori procesa ce tocmai ii spusesem. Cred ca putin din ambele.

- Spune ceva, ii zic in soapta incercand sa o scot din transa.


- Liss, nu stiu ce sa spun. Asta este ceva total nou, si diferit de ceea ce credeam eu ca vei spune. Ma gandeam la orice! Cum ar fi, sa fi avut un animalut pe care l-a chemat Harry sa zicem, si ti-a murit. Apoi tu ai fost trista si nu ai mai vrut sa auzi de baieti doar ca sa nu iti aduci aminte de animalut, zice Tina cu o expresie amuzanta.

Am pufnit in ras.


- Ce? Intreaba ea cu privirea in pamant.


- Nimic, ii spun. Esti doar..optimista.


- Liss, mai vrei sa facem proiectul? Adica.. E ok. Facem despre alta trupa, zice Tina.


- Nu, e ok. Facem despre ei, ii zic zambind.


- Adica dai uitarii tot? Intreaba surprinsa.


- Normal ca nu! Anne a fost, este si va fi mereu sora mea. Nu o voi uita niciodata.


- Liss, te-ai gandit vre-o data ce ar zice Anne daca ar stii ca te-ai intalnit cu ei?

Are dreptate... Nu m-am gandit niciodata la asta. Oare ce zice Anne acum? Ma uraste sau este fericita pentru mine?

- Liss, cred ca ar trebui sa redevii directioner!


- Ce?!


- Da, adica Anne ar vrea sa fie in locul tau acum, cred.


- Dar..


- Nici un dar! Gandeste-te putin! Sora ta s-a sinucis pentru ca ii iubea pe baieti! Ea nu suporta ca lumea sa ii jigneasca! Si-a luat viata pentru ei! Deschide-ti ochii, Alice. Anne ar fi mandra de tine. S-ar bucura asa mult pentru tine. Sunt sigura ca acum, sta si zambeste, acolo sus, zice Tina in timp ce ma tine de umeri si ma zguduie usor.


- Poate ca ai dreptate, dar tot nu voi uita. In mintea mea, tot ei vor fi vinovatii. Voi incerca insa, sa ii iert.


- Bun, oficial sunt asa de emotionata. Ai de recuperat, Liss. Spune Tina increzatoare.


- Ooo, nu! Nu! Nu! Nu! Nu! spun punandu-mi mainile in cap.


- Ooo, ba da!


- Te rog, nu imi spune ca ma vei pune sa invat tot despre ei!

Tina nu spune nimic, in schimb zambeste siret si da din cap aprobator.
Nici nu vreau sa stiu ce ma asteapta...









__________________________________________________________________________________





Buuun.


1. Sper ca nu ati inceput sa plangeti sau ceva, adica nu asta intentionam. :)

2.Vreau sa va intreb ceva.

Cum vi se pare cartea mea pana acum? Adica, am citit o carte despre povestile de pe Wattpad, in care autoarea vorbea intr-unul din capitole de povestile copiate, cu aceeasi idee, sau traduse si expuse cititorului drept poveste originala.
Tin sa va spun ca eu nu am copiat nici o alta poveste, in romana sau nu, si nici nu voi face asta. Imaginatia mea a conceput aceasta poveste de la cap la cap. Nu m-am inspirat din nici o alta poveste, dar daca voua asa vi se pare, ma gandeam sa renunt la poveste. Nu vreau sa scriu in continuare, cu ideea ca cititorii mei vor considera povestea mea drept o alta carte cu aceeasi idee, de pe Wattpad.

Astept parerile voastre! Conteaza pentru mine!

3. Imi pare rau ca acest capitol est asa de scurt, dar nu am stiut ce altceva sa scriu...


Hazz.