Story of my life /EDITARE/

Capitolul 31

Capitolul 31- Prea multe pentru o singura zi

Am deschis usa casei in cea mai mare liniste, apoi m-am descaltat incet.

- Alice, tu esti?

Mama. Oh, nu. Ce ii voi spune? Sigur imi va pune o gramada de intrebari si..

- Scumpo, unde ai fost aseara? intreaba retinuta, dar si ingrijorata.

- La.. La Noah, recunosc. Ii spun si oftez.

- Oh, Doamne! Alice!

- Da, stiu. Eu nu am vrut sa-

- Cumva ati... intraba mama putin amuzata.

- Cumva am ce? intreb nedumerita.

- Stii tu.. Tu, el..

- Oh, Doamne! Mama! spun lamuridu-ma.

- Hei, sunt mama ta. Am dreptul sa stiu, domnisoara! imi zice incercand sa para autoritara.

- Bine, da. Multumita? zic aproape rastindu-ma.

- Spune-mi tot! vru mama sa stie curioasa.

- Chiar nu vreau sa discut despre asta. Ma duc sus. Paaa. am zis rapid, in acest timp urcand scarile.

Camera mea arata asa cum o lasasem acum doua zile. M-am imbracat cu ceva mai comod, apoi m-am aruncat in pat, luand laptopul de pe birou. Nu am mai intrat pe Twitter inca de cand am plecat din Londra, iar acum ca oficial pot spune ca "mi-a trecut", nu ar fi o idee rea sa vad ce se mai intampla pe Twitter. Pana la urma, au trecut deja patru luni de cand eu il cunoscusem pe Noah, insa, cum nu ma asteptam, pe Twitter inca apareau trenduri cu #MissHalice, dar si cu #HaterHaliceForever. Pana la urma, fiecare cu gusturile lui, dar daca ar fi sa aleg, as fi de partea celor cu #HaterHaliceForever, desi trebuie sa recunosc ca ii simt lipsa lui Harry... Cu toate acestea, am ales sa fiu si eu in randul lumii, postand pe contul meu de Twitter.

Mi-am asezat laptopul pe noptiera, incercand sa dorm putin inainte de a merge la viitoarea mea companie, azi urmand sa ma obisnuiesc cu locul.

***

- Da, da, Katy. Ma ocup mai tarziu de ele, ok?

- Cum doriti. Voi fi jos la receptie. In caz ca aveti nevoie de ceva, nu ezitati sa ma sunati.

Katy era angajata mea. Ea ma ajuta sa imi planific timpul, iar daca inainte sa iti planifice altcineva timpul mi se parea o prostie, acum mi se pare foarte folositor.

Era aproape timpul sa plec, atunci cand telefonul fix din biroul meu a inceput sa sune.

- Alo?

- Domnisoara Benwood va cauta cineva.

- Spune-i sa urce... am zis plictisita.

Imi cautam telefonul printre sutele de hartii ce asteptau sa fie semnate, insa nu de mine, ci de tata. Eu eram in curs de "formare" aici. Am auzit usile liftului deschizandu-se, si m-am uitat involuntar spre persoanele care intrau acum in biroul meu. Erau patru barbati inalti, imbracati in costume negre si elegante, mergand aliniati. Toti aveau cate un buchet imens de trandafiri rosii in mana, in timp ce inaintau spre biroul meu. M-am ridicat nedumerita, gata sa ii intreb ce e cu ei aici, pentru ca semanau al naibii de tare cu niste admiratori care imi aduc flori. Fiecare buchet avea cate un biletel, unde cel mai probabil era scris numele lor. Cel mai ciudat era faptul ca toti erau imbracati la fel, buchetele aratau la fel, tot. Aproape i-as fi intrebat daca sunt gemeni, cand unul dintre ei, primul din rand, a facut un pas in fata celorlalti, venind inexpresiv spre mine. Mi-a dat buchetul, apoi, fara sa se uite macar in spate, s-a retras inapoi la locul sau. Curioasa, am citit biletelul. Scria, asa cum nu ma asteptam, un simplu cuvant: "Vrei". Un alt barbat a facut un pas in fata, venind si el spre mine, dandu-mi un alt buchet de trandafiri. De data aceasta, pe biletelul ascuns bine scria "să". Am impresia ca fiecare cuvant de pe fiecare biletel va face parte dintr-o propozitie, o propozitie formata din patru cuvinte cred, asa ca am devenit mai curioasa ca niciodata sa aflu despre ce este vorba. "Vrei sa mergi acasa?" Aceasta este primul lucru care mi-a venit in cap cand m-am gandit la o propozitie care sa inceapa cu "vrei sa" si sa contina patru cuvinte. Raspunsul e da. Urmatorul a venit spre mine, iar pe buchetul sau scria "fii". Ok, acum incep sa devin confuza.
Ultimul dintre musafirii mei nepoftiti a facut cativa pasi pana in dreptul meu si mi-a oferit ultimul buchet. De data aceasta scria "sotia". Stai, cum? Deja am inceput sa ma panichez. Sotia cui? Nu am apucat sa raspund la aceasta intrebare, intrucat altcineva a facut-o pentru mine...

- Mea? a zis el.

Ochii mei inlacrimati au urmat vocea prea cunoscuta mie.

- Ce faci aici? l-am intrebat balbaindu-ma.

- Liss, vrei..

Mi-am lasat lacrimile sa curga pe obrajii inrositi de emotie.

- E-Eu? am zis nesigura.

- Da, tu.

- Visez? am zis deja depasita de situatie.

- Nu, iubito. Nu visezi.

- Alicia Benwood, vrei sa fii sotia mea? a intrebat inca o data.

- Da! am zis bucuroasa.

Mi-a asezat inelul de logodnape deget, in timp ce s-a ridicat si m-a luat in brate.

- E minunat! am spus.

- Tu esti minunata!

- Mi-a fost asa dor de tine, ii spun sincer.

- Dar ne-am vazut ieri, Alice! zice razand.

- Stiu.. Dar tot continui sa cred ca esti..

- Cine? a intrebat confuz.

- Nimeni, nimeni. Eu doar... Halucinez! am zis razand, incercand sa par convingatoare.

In ultimele zile m-am gandit doar la Harry. Inca simt un gol din cauza lui, insa nu voi lasa asta sa imi strice ziua cea mai frumoasa din viata. In curand voi fi viitoarea doamna Cambely, nu Styles, asa ca trebuie sa incetez cu toate astea.

Voi fii Alicia Cambely, iar sotul meu va fii Noah Cambely, nu Harry Styles. Gandeste asa, Alice. Nu lasa sentimentele sa te doboare!

__________________________________________________

Pam pam paaam! Lovitura ucigasa pentru #HaliceShipperi :( but keep calm, girls! Daca Alice se casatoreste cu Noah asta nu inseamna ca nu trebuie sa imi mai cititi povestea, ok? :)) Harry se intoarceee! Yeeey.

Acum, as vrea sa va pun o intrebare. Voi din ce tabara faceti parte? #HaliceForever sau #NoliceForever? Astept comm-urile voastreee!!

Acum, ma gandeam sa va spun ce am in plan. As vrea ca dupa ce termin Story of my life sa incep sa postez la Little Dreamer, asta ca sa stiti cand incep cartea, si as vrea acum sa va intreb daca ati vrea sa fac un fel de Fan Book in care sa postez anunturi in legatura cu cartile mele si tot ce tine de activitatea mea pe Wattpad, asta pentru a nu mai posta anunturi de genul acesta in cadrul acestei carti. Atunci cand telefonul, laptopul, tableta sau de pe ce cititi voi va anunta ca X a pus mult asteptatul next la Y si voi vedeti ca este defapt doar un anunt si nu un capitol, va enervati, cred, la fel ca mine. Ma gandesc de ceva vreme sa fac o "carte" doar cu anunturi, pentru a nu va mai inebuni cu ele in alte carti. Deci ce ziceti? Astept sa imi dati raspunsurile voastre ca sa stiu daca public sau nu cartea.

Ps: acest capitol este cadoul vostru ca de inceput de vacanta. x

Iar daca tot iti doresti atat de mult si ti-am promis, AnnaStls, iti dedic acest capitol. :)

Kisses:*

Hazz.