Story of my life /EDITARE/

Capitolul 29

Capitolul 29 - Mai mult decat prieteni?

- Alice, trezeste-te!

Deschid ochii, iar primul lucru pe care il vad este zambetul radiant al mamei. Brusc mi-am adus aminte de omleta pe care numai Georgia stia sa o faca, si am zambit la acest gand. Am strans-o pe mama in brate si am zambit inca o data.

- Buna dimineata, mami!

- Buna dimineata, draga mea. Ce ai dori sa mananci?

- Omleta! Omleta cu branza, zic repede.

- Oh, buna alegere! glumi aceasta. - Vei avea nevoie de energie astazi!

Am zambit gandindu-ma cate voi face astazi, si m-am dat jos din pat bucuroasa.
M-am imbracat in ceva comod, m-am pieptanat si mi-am strans parul intr-o coada ingrijita, apoi m-am dus la masa.

- Buna dimineata! le-am spus vesela "noilor" mei frati si tatei, care era asezat in capatul mesei, imbracat intr-un halat si citind ziarul.

- Alice! zice Lousie venind spre mine ca sa ma imbratiseze.

- Hei! zice si Justin.

Le zambesc si ma indrept spre locul liber de la masa.

- Scumpo, eu si cu tatal tau am discutat cate ceva despre revenirea ta in familie...

Sper ca nu de rau, imi zic in minte.

- Ai cam lipsit in ultima vreme, iar lucrurile s-au mai schimbat pe aici, glumi tata.

- Daca ai ceva sa ne intrebi, te ascultam cu drag. Chiar daca nu am fost ca si parintii tai, chiar daca nu am fost langa tine, te rog nu uita ca noi te iubim atat de mult. Esti fiica noastra, iar noi suntem parintii tai. Ne poti spune orice, zice mama.

- Oh, Domne! zic cu lacrimi in ochi. - Va iubesc atat de mult si nu as putea niciodata sa uit ca voi sunteti parintii mei. Mereu m-am gandit la voi. Insa.. In alt fel. M-am gandit la voi ca fiind acolo sus... Cu Anne, zic trista.

Mama vine spre mine si ma trage intr-o imbratisare calduroasa.

- Copii, duceti-va in camerele voastre daca ati terminat de mancat. Mai tarziu mergem sa ii aratam lui Alice imprejurimile.

- Ok, zic amandoi in acelasi timp si se ridica de pe scaune.

Eu, mama si tata mergem in living si ne asezam pe canapea. Ma asez intr-un colt, astfel incat sa pot sa fiu in fata lor si ii intreb:

- Deci, cu ce vreti sa incepem? zic emotionata.

- Poate ca ar trebui sa ne zici tot ce s-a intamplat, zice mama cu un zambet incurajator.

- Ok, pai.. Daca voi incepe sa plang la un moment dat.. Hei! Nu e vina mea. Nu am spus niciodata ca povestea e una fericita, glumesc eu. - Cand a fost acel incendiu, tin minte ca un domn inalt, care probabil a pus totul la cale, a intrat in casa, cautandu-ne pe mine si pe Anne. Cand ne-a gasit, ne-a luat fortat pe sus si a iesit imediat cu noi din casa. Tin minte ca i-a spus cuiva de afara ca atunci cand vor veni pompierii sa duca machetele, care la vremea aceea nu am inteles ce rol aveau, sus, in camera mea. Acum mi-am dat insa seama ca ele ne tineau noua locul, iar in urma incendiului, voi aveati sa credeti ca acei manechini eram noi. Totul a fost bine pus la punct, iar in cazul in care aveati sa nu credeti si sa ne cautati, am fost trimise cu primul avion spre Anglia, unde am ajuns la un orfelinat saracacios. Cand cineva ne-a adoptat, am fost tare bucuroase. Georgia si Peter ni se pareau niste parinti asa buni, chiar daca Peter nu prea se implica in ceea ce avea legatura cu noi. Mai tarziu, a inceput sa ne placa o trupa, numita One Direction. Si cam asa a inceput toata drama Annei. Lumea a inceput sa rada de ea, mai ales haterii, deoarece toata lumea ii considera gay, iar cand Anne a cedat nervos, s-a sinucis, zic cu lacrimi in ochi.

- Oh, Doamne, scumpo.. Imi imaginez prin ce ati trecut, zice mama, si ea cu lacrimi in ochi.

- Mi-a lasat un bilet.. Stia ca o voi gasi moarta, asa ca a pus biletul pe masa. I-il.. Il am la mine, zic tragandu-mi nasul.

- Dar.. Cine e Harry Styles? Am auzit atatea despre voi la televizor, insa nu prea ne-a interesat, intrucat nu stiam ca tema discutiilor era chiar fiica noastra, zice tata.

Si uite asa Harry s-a intors, cutitul din inima mea deja foarte ranita a mai fost intors o data.

- Pai.. Harry face parte din One Direction, zic cu capul plecat. - N-noi ne-am intalnit la Max si Jack. Niste prieteni, zic rapid.

- Si cum ati ajuns sa fiti impreuna? zice mama razand.

- Aproape ca m-a implorat sa fiu cu el. Pur si simplu nu ii dadeam importanta pentru ca il uram, zic razand. - Dar din ura am ajuns la iubire.. zic, iar rasul imi dispare.

- Ce s-a intamplat cu voi?

- La un moment dat, Harry a devenit distant. Nu stiam cu ce ii gresisem sau ce ii facusem, asa ca m-am dus la el acasa, unde l-am prins inselandu-ma.

- Draga, imi pare asa rau! zice mama si ma imbratiseaza.

- Baiatul nu stie sa aprecieze lucrurile rare, asta e clar! zice tata, iar eu rad.

- Stati linistiti! L-am uitat deja, zic incercand sa ma conving si pe mine. - M-am dus la o prietena unde am stat pentru cateva zile, si brusc aud la televizor de voi. Am cautat pe net, am incercat sa dau de voi, si iata-ma aici! Langa salvarea mea! Daca nu erati.. Nu stiu in ce stadiu eram acum, zic. - Va iubesc atat de mult!

- Si noi te iubim, draga!

- Si acum l-am cunoscut pe Noah.. Da, cel pe care l-ati vazut la aeroport. Imi place de el. Este tare dragut cu mine, zic rosind.

- Pai atunci, ar trebui sa se grabeasca daca vrea sa fiti ceva mai mult.

- De ce? intreb curioasa.

- Pentru ca esti superba, scumpo! Si crede-ma, baietii nu vor sta in banca lor cand te vor vedea, glumi tata.

- Oricum, Noah pare un baiat chiar potrivit pentru tine, zice mama.

___________________________________________________________________

Mnea... Stiu ca am intarziat foarte mult si imi pare asa de rau, pufuleti, doar ca nu prea am avut timp sa scriu in ultima vreme. Daca voi mai putea, voi mai scrie si voi mai posta un capitol chiar in seara asta, pentru ca imi place atat de mult sa scriu dinnou, dupa o perioada asa lunga de timp! Sorry again! Love u all!

Kisses:*

Hazz.