Tema pentru acasă - Nicolae Dabija

47. Jorj Odesa

„Suferă. Mori. Dar fii ce trebuie să fii: un Om."
Romain Rolland

Iuiun era un bătrânel ciudat. El slăbise într-atât încât devenise aproape diafan. Când ieşea la plimbare cu ceilalţi deţinuţi, vântul îl muta dintr-o parte a curţii în cealaltă. Vorbea toată ziua cu sine, dar şi cu arborii, cu roaba, cu pietrele.

De ce şuşoteşti întruna?! l-a întrebat odată Mihai.

Ca să nu uit nişte cuvinte.

Şi de ce le spui arborilor, pietrelor, râului? se interesă Mihai.

Ca să şi le amintească, atunci când eu n-oi mai fi.

„Un bărbat straniu, şi-a zis Mihai. Ca, de altfel, toţi cei deţinuţi la Zarianka."

Jorj Odesa se apropie într-o zi de Iuiun.

Gălbejitule, îi zise. Scoate-ţi papucii şi dă-i-i lui Mortu'.

Mortu' era o altă haimana.

De ce?

Pentru că ţi i-am pierdut la cărţi.

Bătrânul se pare că nu înţelesese ce i se ceru şi ezită să se descalţe.

Măi, scheletule! se enervă odesitul. Pe tine aş putea să te dobor cu un scuipat. Hai, că n-am timp!

Bătrânul se sprijini, tăcut, cu umerii de perete şi prinse să deznoade aţele de la papucii săi scâlciaţi. Toţi fierbeau de revoltă, dar nimeni nu îndrăznea să se pună cu cuţitarul.

Mortu', care aştepta în spatele lui Jorj, se aplecă şi-i sărută mâna odesitului.

Mulţam, tată.

Dar bătrânului îi tremurau mâinile şi şireturile nu voiau să cedeze. Şi atunci Jorj îl lovi cu pumnul în gură.

Iuiun căzu în genunchi, ca şi cum ar fi fost să caute un ac pe jos.

Jorj mai trase o dată în el cu piciorul, ca într-o varză.

Şi atunci Ulmu se interpuse între bătrânul neputincios şi bandit, gestul lui însemnând: dacă vrei să mai loveşti – loveşte în mine, dar s-ar putea să-ţi şi ripostez.

Se priviră ţintă. Ochii lor semănau cu două săbii încrucişate, sprijinindu-se cu putere una cu tăişul în mânerul celeilalte.

Ochii lui Jorj erau mai mult de fiară decât de om.

Mihai se apropie şi-l ajută pe bătrân să se ridice.

Jorj se uită la el mirat, parcă îl văzu abia atunci pentru prima dată, apoi îi strecură printre dinţi:

Am să te omor!

N-ai să poţi!

De ce?

Pentru că eu am murit de mult. Zise şi se întoarse atât de brusc, încât Jorj Odesa nu reuşi să pătrundă sensul cuvintelor auzite.

Mihai Ulmu era un mort viu: încă nu se întorsese de tot de pe lumea cealaltă şi comportamentul lui parcă da de înţeles că e pregătit să moară în fiecare clipă.

După ce Jorj s-a îndepărtat către patul lui cu baldachin, de Ulmu s-a apropiat Mendelstam, care l-a liniştit:

Jorj se dă balenă în ligheanul cu apă. Se dă tare, dar e fricos, ca toți nemernicii. N-o să-ţi poată face nimic dacă o să simtă că nu te temi de el.

Apoi, după o pauză de tăcere, i-a dat şi un sfat:

Aceştia-s tâmpiţi, ei se ţin de cuvânt... Oricum, nu strică să fii atent. Şi să te pregăteşti de război.