3:27 » Luke Hemmings [✔️]

twenty one

DOVE

Nu mi-a luat mult sa-mi dau seama ca am intrat in depresie. Pur si simplu nimic nu mai avea culoare. Era totul atat de anost si monoton incat imi provoca o senzație de greață. Terapia nu ma ajuta si simteam ca usor, usor, de fiecare data cand auzeam numele lui Luke sau ii vedeam poza prin reviste, ca vreau sa fac ceva si sa trec mai departe, dar sunt închisă intr-o cutie mică de sticla si obligată sa privesc un show ieftin.

Voiam sa vând apartamentul in care locuiam acum pentru ca ma deprima in ultimul hal, rafale de amintiri dureroase inumdandu-ma si scufundandu-ma sub valurile lor spumoase si provocându-mi răni.

Fara sa vreau am un alt atac de panica si abia reușesc sa ma prind de fotoliu atunci cand amintirea începe sa mi se deruleze in minte.

"Ce ai prefera? Sa trăiești intr-o lume din trecut sau intr-o lume din viitor?" Ma intreaba Luke, ochii lui sclipind de interes in timp ce-si plimba mana încet pe coapsa mea.

Am stat in liniste câteva minute încercând sa formulez un răspuns interesant care sa nu-l plictisească si arunci cand am considerat ca l-am găsit m-am întors cu fata spre el si mi-am lovit palma de piciorul lui, atrăgându-i atentia de la pielea mea.

"Cred ca as alege viitorul."

"De ce?"

"Sunt dispusă sa văd daca ma pot clona, in plus, daca se va inventa o mașina a timpului o sa ma întorc cu cealaltă copie a mea si o sa te enervam pana ne vei implora sa plecam..."

"Malefică..." Rânjește el la mine si se apleaca usor si isi unește buzele cu ale mele intr-un sărut scurt si dulce.

"Tu?" Il întreb proptindu-mi bărbia in palma.

"Eu merg oriunde mergi tu." Imi șoptește senzual la ureche si-mi musca lobul, făcându-ma sa gem usor.

Chiar daca nu voiam sa recunosc, imi plăcea sa-mi fac de cap cu el si imi plăcea felul in care cuvintele lui ma atingeau pana in cele mai adânci locuri.

"Pai... In momentul asta eu vreau sa merg in dormitor."

Nu apuc sa termin ce aveam de spus ca mainile lui ma cuprind si ma ridica pe sus învârtindu-ma si rânjetul de pe fata lui atunci cand a închis usa de la camera era o promisiune a ceea ce urma sa se intample intre noi in următoarele ore. Si adoram asta in legătura cu el, pur si simplu ii adoram spontaneitatea.

Imi intrase pe sub piele si acum era ca un drog de care eram dependentă. Nu puteam sa rezist o zi fara el si fara atingerile lui, dar in același timp nu aveam nevoie de el numai din punct de vedere sexual, il voiam aproape in calitate de prieten, ascultător, pentru ca el chiar ma înțelegea, sau intelegea partea pe care voiam eu sa i-o arat.

Cand mi-a tras tricoul peste cap privirea lui a poposit pe sânii mei mai mult decat era necesar apoi cu o mișcare rapida mi i-a eliberat din suntien si i-a cuprins in palme.

"Perfecta." Șoptește inainte sa-si lipeasca buzele de ale mele si sa ne cufundam in plăcere.

Ma prăbușec jos lângă fotoliu cu corpul străbătut de spasme violente si de o durere interioară care imi facea tot corpul sa se spargă. Eram exact ca o bomba cu ceas si puteam exploda in orice clipa.

Imi făceam rau singura mintindu-ma ca si celelalte fete sunt ca mine, ca Luke nu le iubește cu adevărat, însă cred ca e clar pentru toata lumea ca noi doi nu eram doar prieteni de fațada.

Imi pipăi fata cu mainile vag conștienta de lacrimile ce-mi udau obrajii si incerc sa ma ridic in picioare, dar imediat sfârșesc inapoi pe podea si cedez totul durerii.

Ma las sa cad pe parchet, cu obrazul lipit de lemnul rece si imi plang neputința si dorul si il blestem pe Luke pentru Ca mi-a intrat așa sub piele. Si mai mult ca sigur nu o sa scap vreodată de neputința asta.

N/A: Next dupa ani de zile. Lol

Ce faceti?

Vot&comm daca V-a plăcut capitolul asta. *doar ce am terminat de citit o carte fffff perversa si ma simt in stare sa scriu scene cu sex cat pentru toate cărțile mele mor pa*

~Andreea