3:27 » Luke Hemmings [✔️]

three

DOVE

Atunci cand asteptarile tale in privinta unei persoane sunt joase, perspectiva se poate roti la 180 de grade, lasand goluri si aluzii in urma.

Asta se intampla acum, cu Luke. Desi si-a dat seama ca eu nu mai avusesem pana acum un iubit, nu a insistat sau comentat pe baza acestui subiect jenant pentru mine.

Trecutul meu nu e ceva de care sunt mandra, iar urmele lui sunt acum vizibile pe pielea mea. Acoperite de un strat gros de fond de ten se odihnesc tacute tatuajele mele facute in perioada de "rebeliune".

Luke imi fixa cu privirea bratul cu pricina de ceva timp, ceea ce m-a facut sa ma fastacesc si sa imi trag in jos maneca bluzei pentru a-i intrerupe orice contact vizual cu proba incriminatorie.

Am venit aici, in New York cu un motiv intemeiat. Visul meu. De mica visam sa devin o scriitoare cunoscuta, iar atunci cand eram in clasa a 7a, tatal meu m-au indrumat pe aceasta cale. Acum, la 18 ani, lucrez la o poveste care este oarecum viata mea dinainte. Dar nu am venit numai de asta. Am venit sa ma ascund.

Dupa ce tatal meu si fratele meu au fost omorati chiar langa mine a trebuit sa fug. Sa fug si sa nu ma mai intorc.

"Povesteste-mi despre tine!" Luke isi pune telefonul pe masa de lemn dupa ce il verifica si se uita intens la mine. Inghit in sec. De obicei nu am probleme cu cuvintele, insa acest subiect nu este favoritul meu.

"Ce vrei sa stii?" il intreb atunci cand prind curaj. Ochii lui sclipesc atunci cand imi raspunde pe un ton serios si tulburator de sexy.

"Chestii firesti... De unde esti? Cu ce se ocupa parintii tai? Ziua preferata din saptamana? Ce planuiesti sa faci cu viata ta? Chestii despre tine."

"Ăăă... Sunt din Kansas, imi place sambata, clar sambata si momentan lucrez la o carte pe care vreau sa o public mai tarziu." ochii lui se maresc putin atunci cand aduc vorba de carte iar sprancenele i se arcuiesc intr-un mod dragut. "Nu e nimic interesant legat de mine."

"Si daca nu te cred? O fata nascuta in Kansas, ca tine, stie mult mai multe decat arata." m-am strambat la el neintelegand la ce se referea, iar acesta a ras explicandu-mi "Mi-am dat odata intalniri cu una."

"Aham" am spus fara surprindere. Adica, nimic la Luke nu ma surprindea. El incerca sa fie smecher dar era, de fapt, foarte previzibil.

"Si parintii tai?" ma intrebat si mi-am ridicat repede privirea spre el. Atunci m-am blocat. Nu voiam sa vorbesc despre parintii mei, sau familia mea. Asta era un capitol traumatizant din viata mea.

Piatra care m-a lovit, aducandu-ma in perioada neagra din viata mea. Inca simt urmele acelei perioade, adanc incrustate in inima si minte. Momente de neluciditate, baieti in fiecare seara, dar niciodata mai mult. Certuri cu tatal meu si comportamentul mizerabil fata de fratele mai mic. Atunci adevarul m-a lovit puternic, ca o palma peste fata.

Eu, fosta eu, eram ca Luke.

Blondul se uita la mine asteptand un raspuns. Am inceput sa bat cu degetele in masa, ridicand steagul alba in semn de infrangere si pace. Chiar cand a deschis gura sa ma mai intrebe ceva sau sa faca o constatare a venit mancarea.

"Slava Domnului! Mor de foame!" am zis in timp ce imi indesam o felie de pizza in gura.

Asta e clar cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata. Restul mesei am stat tacuti iar atunci cand a venit momentul sa platim a intervenit din nou o problema.

"La naiba!" exclam, lovindu-ma mintal ca mi-am uitat portofelul. "Nu am bani la mine!" am spus si pe fata lui Luke apare un zambet triumfator.

"Ce bine! Credeam ca o sa trebuiasca sa ne ciondanim ca sa te conving sa platesc eu!" zice si pune pe masa o hartie de $20.

Se ridica de la masa si imi intinde mana. I-o iau fara sa ezit si iesim din restaurant in racoarea serii. Dintr-o data regret ca mi-am luat doar un tricou pe mine.

"Ti-e frig?" ma intreaba fiind gata sa-mi dea geaca lui. Nu apuc sa protestez pentru ca materialul gros si moale al gecii lui de blugi se asaza perfect pe umerii mei incalzindu-ma.

"Mersi." murmur uitandu-ma in jos la picioarele mele, fiind atenta sa nu cad.

Parfumul lui imi invadeaza narile si inchid ochii pentru cateva secunde cat savurez aroma dulce si puternica. Cuvintele lui ma aduc din nou cu picioarele pe pamant si deschid ochii, ridicandu-mi capul si intalnindu-i privirea.

"A fost o seara placuta... Oarecum." Spune atunci cand urcam in masina

"M-am simtit bine, presupun. Data viitoare platesc eu. Iti sunt datoare." ii zic si zambesc sincer.

"Mai vedem." Parea ca astepta sa ma dau jos din masina, iar atunci cand am intins mana sa deschid portiera el mi-a prins-o pe cealalta oprindu-ma. M-am uitat curioasa la el, ridicand din sprancene si asteptand sa ma lamureasca. Isi retrage repede mana si isi freaca ceafa cautandu-si cuvintele."Aaa, vrei, sa, stii tu, a, sa mergi cu mine la o petrecere? Am prietenul asta... Si luna viitore e ziua lui si m-a rugat sa merg si voiam sa stiu daca vrei sa mergi cu mine?"

Muta erau cuvintele care ma descriau acum.

Si nu pentru ca nu as fi avut cuvinte doar ca eram blocata. Se balbaia. Luke Hemmings se balbaia in timp ce-mi cerea o a doua intalnire. Nu stiam ce ar fi trebuit sa zic.

"Stii ceva, e o idee proasta, eu o sa-"

"Cred ca pot sa merg cu tine." Il intrerup. Cuvintele mele pareau inoffensive si nepasatoare, dar in interior simteam o caldura sufleteasca la gandul ca Luke vrea sa merg cu el. Adica, ar fi putut la fel de bine sa nu-mi zica de petrecere sis a mearga singur, dar nu! El m-a chemat pe mine.

Imi zambeste si se apropie de mine. Credeam ca vrea sa ma sarute, dar buzele sale imi ating obrazul, iar bucatica de metal ma face sa tremur de placere. Trebuie sa recunosc ca ma intreb cum s-ar fi simtit buzele sale moi si bucatica de metal peste buzele mele aspre.

"Noapte buna, Luke."

"Pa, Summer."

Chicotesc incontrolabil in sus pe scari si pana in camera mea. Imi dau jos geaca lui Luke de pe umeri si o tin in fata mea privind-o. O apropii usor de mine si inspir adanc parfumul lui Luke. Imi placea mirosul lui atat de tare, cu toate ca il stiu de doua zile, simt ca avem mai multe lucruri in comun decat vrem sa recunoastem.

Las geaca lui pe pat si ma duc sa ma schimb. Ma demachez si ma spal pe dinti, apoi imbrac un tricou vechi patat cu vopsea si o pereche de pantaloni de trening. Ma pun in pat cu laptop-ul in poala, pornindu-l. Cred ca o sa ma uit la un film.

In timp ce Insurgent rula pe laptop si eu eram aproape adormita am auzit batai in usa. Ma ridic somnoroasa din pat si ma duc impleticindu-ma pentru a deschide usa. Atunci cand o deschid ochii albastrii dar tulburi ai lui Luke ma privesc intens. Se calmeaza instantaneu atunci cand ma vede si se sprijina de usa. Pare obosit.

"Pot sa stau aici in seara asta?" intreaba cu vocea lui ragusita care imi ridica parul de la ceafa.

"Ce s-a intamplat?" il intreb lasandu-l sa intre.

M-am dus la mine in camera si am scos o patura si o perna din dulap in timp ce Luke imi povestea cum s-a certat cu tatal lui. Credeam ca parintii lui sunt in Sydney... Decid sa-l intreb asta maine pentru ca a fost o zi obositoare pentru amandoi.

"Ăăă, imi pare rau sa aud asta, sper ca o sa se rezolve tot..." ii zic intinzand patura pe canapea. "Imi pare rau si pentru canapea, nu e foarte confortabila."

"E oricum mai mult decat am cerut, mersi, Summer!" se intinde pe canapea si isi pune patura peste cap. Chicotesc la coparia lui si ma duc in camera mea.

Mai tip odata un noapte buna inainte sa inchid usa si ma bag obosita in pat.

N/A: TELEFONUL MEU CORECTEAZA Lui in loc de lui SI CAND E VORBA DE LUKE ZICI CA MA REFER LA DUMNEZEU CE E ASTA

cf lume

voi bine eu?

ce parere aveti de varianta asta???

~andreea