3:27 » Luke Hemmings [✔️]

fifteen

DOVE

Stăteam pe acoperiș de câteva minute si nici unul nu spunea nimic. Era o liniste plăcuta, care-ți vindeca sufletul lăsându-te sa Asculți natura adormita. Vedeai un licurici ici colo, auzeai o bufnița printre crengi si frunze foșnite de vânt. Vedeai luna cum creștea dintre case si cum se instaura pe cer, mândra si palida. Simțeai adierea călduță a vântului, plăcuta si răscolitoare. Simțeai cum pe umerii tai stau mii de suflete ce bântuie cerul. Simțeai asta din cauza lunii pline. Mereu luna plină a avut un efect ciudat asupra mea. Ma trezește la viața.

Cai si călăreți fara capete ce brăzdau cerul in căutarea nelegiuiților. Fantome goale si zgomotoase ce se duceau sa bântuie sufletelor celor dragi. Criminali cu sânge rece in Căutarea omanenilor care i-au trădat. Erau nebuni, desigur, dar ce știm noi despre Nebunie? E decat o definiție, un cuvânt al cărui sens ne este imposibil sa-l percepem corect. Vedem un om pe strada cu o privire ciudata: e nebun. Vedem criminali si hoți in ziare: sunt nebuni. Vedem oameni cu boli grave mintale: nebuni.

Dar nu suntem noi oare cei nebuni? Noi avem puterea cuvintelor. Alea sunt nebune. Nebune de-a dreptul. Sunt ciudate si sunt percepute greșit de multă lume. Poți sa minți, dar nu te poți ascunde.

Ma văd si suflete pierdute. Care sunt prea negre, au o poveste prea întunecata pentru întelesul nostru, o lupta prea grea, tărie prea putina. Aceste suflete sunt ale oamenilor posedati de demoni. Te mănâncă, te macină si te rod, pana cand cedezi, pierzi lupta, Bati in retragere si mori.

Mori singur si fara apărare. Mori fara sa alegi. Apoi... Te chinui.

M-am întrebat mereu unde sunt tatăl si fratele meu. Nu-i depistez pe cer, însă nu pot fi sigura ca au trecut in partea celălalta. Sau daca au trecut in rai sau iad. Chiar si sufletele curate sunt pătate de întuneric, așa ca nu poți Sti niciodată unde o sa ajungi.

Un corb bătrân trece prin fata ochilor mei si se asaza pe un stâlp de telegraf. Ochii lui de sticla, negri ma privesc intens. Un sentiment de spaima ma încerca si pentru o secunda vreau sa ma dau mai aproape de Luke.

Mana lui face mișcări mici in direcția mea. Încercând sa se apropie de mine. Il las, pentru ca in noaptea asta, printre întuneric, imi permit sa fiu rea. Mâine, o sa fiu iar buna, însă sufletu-mi e pătat. Urmele trecutului tipa si se zbat, vor sa iasă la iveală. Asta seara le las. Mâine le ascund din nou, in cușca lor murdara.

Imi pun capul pe umărul lui Luke si mana lui imi înconjoara umerii. Ma joc cu tivul bluzei sale si ii simt privirea ațintită pe mine. Zâmbesc slab si imi ridic privirea.

Ochii lui albaștri sunt curați. Limpezi si linistitori. Are o aura albă in jurul lui. Aripile ii sunt negre. Refuza sa le transforme in unele albe. Orgoliul.

Ale mele au fost albe, acum sunt gri, încercate de multă suferința.

Asta seara, sub lumina lunii, pe acest acoperiș, nu vreau sa ma mai ascund.

Ma apropii usor de Luke, capul lui depășindu-se si el usor spre mine. Buzele lui întredeschise par moi si fine. Isi strânge mana mai mult in jurul meu, lipsindu-ma complet de el. Imi pun o mana pe obrazul lui nebărbierit si il mângâi.

Trec in joaca degetul mare peste buza superioară, apoi le zdrobesc de ale mele.

N/A: e scurt ca dracu, dar am o inspirație spre întuneric astăzi!

Sos

Nu stiu ce naiba am, o iau pe câmpii. Daca nu va place puteți sa Săriți peste. Idk.

Enjoy anyway!

~andreea