twelve

1.2K 125 35
                                    

DOVE

Ma intrebam in continuu ce putea fi atat de important incat sa solicite o intalnire cu mine atat de brusc. Imi era frica. Da, asta era, imi era frica. Imi umbla prin vene si imi cerceta mintea, imi rascolea stomacul si imi provoca greata. Era peste tot.

Aveam multe motive de a-mi fi frica de ceva. Sau de cineva. Niste oameni imi omorasera familia, sau o parte din ea, fara a fi prinsi, si urmau sa vina dupa mine.

Brusc, senzatia de frica a fost inlocuita cu furia. Cineva imi omorase familia si mergea liber pe strada fara ca macar constiinta sa-l supere din cand in cand pentru faptele sale. Cu toate ca ar trebui sa-mi fac griji mai mult de viata mea decat de a celuilalt individ, am sentimentul ca daca aflu cine mi-a distrus viata si m-a facut o fugara, s-ar putea sa vrea sa-si cumpere primul bilet de avion spre Asia sau centrul pamantului.

Voiam razbunare.

Mi-am strans mainile in pumni si mi le-am bagat nervoasa in buzunarele gecii de piele pe care o purtam.

Mergeam atat de afundata in ganduri incat abia dupa vreo doua strazi am sesizat ca cineva ma striga. Si nu oricine, ci Luke. M-am intors si l-am vazut trecand coltul si venind spre mine.

"Doamne, femeie, dar repede mai mergi..." spune printre respiratii, tragandu-si sufletul.

"Ce vrei, Hemmings? Am treaba."

"Vreau sa vin cu tine."

"Nu te-a invitat nimeni." ii raspund incepand sa merg.

"Eu sunt Luke Hemmings, nu am nevoie de invitatie."

Am ramas tacuta si am continuat sa merg cu magarul, a pardon, Luke, dupa mine. Am trecut coltul pe 5th Avenue și ne-am oprit în fata Sturbucks-ului. Am intrat fără a-i spune un cuvânt lui Luke si mi-am luat un capucino și o gogoașă. Le-am plătit și am așteptat sa își ia și el un mocacino apoi am iesit din cafenea și am mers în continuare. Liniștea dintre noi era enervant de apăsătoare, iar atunci când Luke vorbește ii sunt recunoscătoare.

"Summer, vreau sa ma ajuți sa înțeleg ceva." spune oprindu-se și eu fac la fel ca el, sustinandu-i privirea insistenta.

"Ascult." Am zis indemnandu-l sa vorbească. Era din nou Luke care fusese în apartamentul meu. Ceea ce ma bucura într-un fel foarte ciudat.

"Vreau sa te înțeleg." zice atingându-mi ușor încheietura cu varful degetelor. "E ceva ciudat în legătură cu tine. E atrăgător și ma intriga foarte tare."

"Vezi, asta-i prima greșeala. Nu e nimic ciudat în legătură cu mine. În plus, nu o sa poți sa înțelegi o fata, nimeni nu poate, nici măcar noi. Mai ales, nu o sa ma poți înțelege pe mine."

Incep din nou sa merg, dar se pune înaintea mea taindu-mi calea. Mârâi enervata și încerc sa îl ocolesc, dar continua sa stea în fata mea și sa rănească intru-un mod ciudat, care ma făcea sa ma simt incomod. Îmi dau ochii peste cap și îmi pun mâinile pe piestul lui încercând sa-l imping.

"Ah, mișcă-te!" ii zic încă cu mâinile pe mușchii lui. Simt cum picioarele încep sa-mi tremure și ma sprijin de Luke.

"Și dacă nu vreau sa ma dau, ce-mi faci?" întreabă șoptit și se apropie de urechea mea. "Îmi place când faci pe inaborabila. E sexy." ii simt buzele după urechea mea și ma cutremur dându-ma câțiva pași mai în spate. Rânjește și ma lasă să trec. Mergem in continuare și peste puțin timp, degetele sale se strecoară printre ale mele și le strânge cu putere. Îi arunc o privire mirata și îmi face semn din cap spre un tufis.

3:27 » Luke Hemmings [✔️] Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum