3:27 » Luke Hemmings [✔️]

thirty five

LUKE

"Ei bine... Asta a fost interesant." Răsuflu si incerc sa ma deschid inca odată usa. Planul nostru de evadare eșuase lamentabil si acum ne inchisesera iar in celula. Nici macar nu am ajuns pana la usa de ieșire din adăpost ca angajații lui Andrew au sărit de dupa colț si ne-au târât inapoi.

"Nu se deschide. Suntem blocați." Spun cu voce tare lucrul deja evident si ma străduiesc sa nu o iau razna. Băieții vor observa ca lipsesc si vor face ceva in privința asta. Sper. Nu prea am fost in termeni buni in ultima vreme. De cand cu Megan si publicitatea negativă pe care ne-a adus-o si Ashton si Bryana care se despart si se împăca in fiecare săptămana totul a fost cam vraiște.

Ma întorc pe călcâie inainte sa mai lovesc odată usa si ma sprijin de perete. Transpirația mi se scurge in jos pe fata pentru ca am încercat cateva minute bune sa fac pe James Bond si sa deschid usa, insa nu a funcționat.

Dove ma privea din pat amuzata. Trecuse de la enervare la exasperare la plâns si la calmitate. Toate in aceeași ora. Acum parea chiar nepăsătoare.

"Puteam sa-ți zic asta acum jumătate de ora, dar esti un încăpățânat si nu ma asculți niciodată." Isi muta o suvita de par dupa ureche si zâmbește fals cu toți dinții.

Ma scotea putin de tot din minți.

"Cum as putea? Cand aberai ca o sa murim aici?"

Ceva se schimba, atmosfera din camera devine mai tensionata si Dove se ridica in capul oaselor pe saltea.

"Nu aberam. E adevarul." Imi spune cu amărăciune in glas si se joaca cu degetele de la maini. "Cel putin eu." Continua ca o șoapta astfel incat reușesc sa o aud cu greu.

"Ba nu." Incerc sa ne conving pe amandoi si ma ridic in picioare. Din câțiva pași ajung in dreptul patului si ma așez pe margine lângă ea. "Ii mai avem pe baieti inca."

"Si cum ne vor găsi in fundul pamântului intr-un afurisit de canal la mama dracu stie câți metri sub pământ? Hm?" Scuipa printre dinti si se uita urat la mine de parca m-ar învinui pentru toate astea. "Uita-te in ochii mei si spune-mi ca totul o sa fie bine si o sa plecam de aici impreuna alergând spre răsărit!" Imi ordona pe un ton ce-mi da fiori pe sirea spinarii. Era dramatica si gesticula cu mainile, modul ei de a-si arata enervarea.

"Nu te uita asta la mine." Ripostez si ma ridic in picioare. Isi lasa capul pe spate ca sa-mi susțină privirea.

"Asa cum?"

"De parca ma judeci." Spun încet si fata sa vreau închid ochii, dar ii deschid repede. "De parca ma invinuiesti pentru toata treaba asta."

"Pai cam e vina ta."

"Pardon?"

"Daca nu erai tu puteam sa fiu intr-un avion spre Europa undeva in Italia sau Grecia sau la mama dracu stie unde, dar a trebuit sa vin la tine..." Isi lasa propoziția in aer de parca ar durea-o sa o continue. Pentru cateva secunde pe fata ei se citesc regretul si furia insa dispar la fel de repede cum au apărut. "In orice caz: e vina ta."

"Nu te-a pus nimeni sa vii dupa mine." Ii zic enervat ca imi arunca mie toata vina.

Ma ridic in picioare si încep sa merg prin camera ca sa nu ma opresc si sa lovesc ceva.

Cum poate? Jace a trădat-o. Jace ii sufla in ceafa si ii raporta lui Andrew tot ce facea, Jace a pretins ca este prietenul ei cand de fapt este inversul. Pe cand eu? Eu am iubit-o cum nu am mai iubit pe nimeni si am încercat sa ma asigur ca orice s-ar întâmpla ea e in siguranța. Chiar si cand nu era lângă mine.

"Adică zici ca a fost o greșeala? Ca te-am ales pe tine in locul vieții pe care as fi putut-o avea?"

Inghet. Inima refuza sa-mi mai bată in piept si ma uit la fata care sta pe pat, cu parul ciufulit si ochii mari, cu buzele pline si expresia prea aspra comparativ cu fetele de vârsta ei.

Si atunci imi dau seama ca toata chestia asta e doar o prostie. Ca ne certam pentru ca nu știm ce altceva sa facem si pentru ca suntem disperati si speriați de ce urmează.

Incerc sa ii explic si ei descoperirea mea insa sfârșesc închizând si deschizând gura de nenumărate ori fata sa zic nimic. Cuvintele mi se blochează in gât. In schimb tot ce reușesc sa spun este:

"Nu mai stiu ce zic."

Fata ei explodează intr-o multitudine de sentimente si se ridica din pat, clar nemultumita cu răspunsul meu. Credeam ca ma va plesni sau ceva insa nu se întâmpla asta. Vine in fata mea si ma priveste pentru o secunda inainte sa se ducă la usa si sa bată de cateva ori cu mana in ea. Imi arunca o privire ranita si clatină dezaprobator din cap, apoi se uita la vopseaua prost data si cojita, așteptând.

"Sunt gata sa cădem la o înțelegere!" Tipa cand vede ca nu se întâmpla nimic si se da putin in spate inainte ca usa sa se deschidă si Jace sa apara in prag. O prinde de mana si o trage dupa el murmurând un "Credeam ca nu mai zici." Inainte sa închidă usa in urma lui si Dove sa dispară in spatele ei.

Nici macar nu s-a uitat inapoi.

N/A: Dove wyd

[vote&comm]