six

985 98 22
                                    

DOVE

L-am privit pe Luke dormind in patul meu si am zâmbit putin in întuneric. Chiar daca nu puteam sa dorm faptul ca el era aici cu mine ma liniștea. Lumina lunii care intra pe geam ii facea fata sa strălucească. I-am mutat picioarele din poala mea si m-am asezat lângă el pe pat încă privindu-l. Ma întrebam dacă el făcea vreodată asta cand ma trezeam noaptea din coșmarurile mele oribile. M-am ridicat in fund pe pat si mi-am cuprins picioarele cu mainile. Eram derutata si îngândurată de tot ce se întâmpla, in special de ultimele cuvinte ale lui Luke: "Tu esti prima"

Ce voia sa însemne asta? Ca eram prima la care ținea? Prima la ce anume?

Nu înțelegeam nimic si totodata înțelegeam totul. Știu ca suna ciudat, dar asta este problema. Noi suntem generația care s-a născut obosita, generația care fumează ca sa fie jmecheri si suntem adolescenții care nu își pot exprima liber opiniile.

De ce facem asta? Ca sa nu fim judecați. Merita oare asta?

Eu știu ce vreau si sunt mai mult decât sigura ca mi-e frica de ceea ce simt. Trebuie sa rămâi rece intr-o lume in care orice faci este privit din mai multe unghiuri si prin mai multe filtre.

Am căscat obosita si l-am mai privit o dată pe băiatul de lângă mine care dormea. L-am privit pe băiatul pe care-l iubesc, dar care nu-mi da nimic de înțeles dacă el ma iubește sau nu.

Aud câteva bătăi ușoare in usa apoi ecranul telefonului meu se luminează si imi da de înțeles ca cel de la usa e nimeni altul decât Jace. Ma ridic încet din pat străduindu-ma sa nu mișc prea tare salteaua pentru a nu-l trezi pe Luke, Imi încalț papucii pufoși si imi târăsc picioarele pana la usa.

Deschid usa si Jace se strâmba cand ma vede.

"Care-i faza cu parul tău, Dove?"

"Taci si nu-mi mai spune așa. Sunt Summer acum. Dove Mills e moarta si-ngropată." Ma rățoiască eu la el închizând usa in urma mea si ieșind pe hol.

Băiatul se uita derutat la mine si buzele sale formează un o atunci cand realizează ce se întâmpla.

"E Hemmings aici?" Dă el sunet gândurilor sale.

Era un lucru evident așa ca nu i-am mai răspuns, decât i-am facut un semn cu mâna si mi-am pus mainile in sold. Am așteptat in liniște sa spună motivul pentru care venise aici, iar cand am văzut ca nu are de gând sa zică nimic m-am încruntat. Imi trec o mâna prin par si oftez.

"De ce esti aici, Jace?" Gesticulez si nu ii dau voie sa vorbească. "E miezul nopții, ce ai putea caută aici, pentru ca evident nu ai venit ca sa-mi reproșezi aspectul oribil al parului meu."

Acesta Imi ignora remarca si spune "Ai rezolvat cu Vegas?" Dau din cap si pe fata lui apare un zâmbet între fericire si tristețe. Ma uit confuza la el. Acum care mai e problema? "Nu știu dacă ar trebui sa te duci, totuși..."

"De ce nu?" I-o tai deja puțin iritată.

Se strâmba din cauza atitudinii mele ofensive si ridica mainile in aer. "Spun doar ca e periculos sa te duci intr-un loc de care vrei sa scapi, atat."

"Si ce ar trebui sa fac? Sa aștept sa vina după mine? Se joaca cu mintea mea si aștepta sa cedez. Probabil se uita la noi chiar acum si rad pe seama noastră." I-o trântesc si ma las sa cad jos lângă usa.

Imi sprijin capul de perete si Jace mi de alătura la scurt timp.

"Dacă eu iti zic ți-e Dove tu nu ai voie sa-mi spui mie Stuart, bine?" Glumești el iar eu chicotesc slab. El e singurul care poate sa facă glume in asemenea contexte. "Adică, Jace suna mai dur... Stuart iti numești copilul atunci cand vrei sa moara virgin si cu multe pisici."

Nici nu ma gândeam sa-i folosesc numele adevărat. Începusem sa-i spun Jace din clasa a 7a si acum nu imi puteam imagina cum ar suna sa-l strig Stuart, chiar si între noi.

Cu Dove însă e alta poveste. El nu si-a schimbat numele pe bune cum am facut eu atunci cand am ajuns la NYC si nici nu a fost obligat sa o facă.

In Kansas Dove Maya Mills a murit in accidentul de mașina care i-a ucis si tatăl si fratele, in realitate, Summer Alexandra Mills trăiește fericita, sau cel puțin era fericita, in New York. E o diferența aici.

M-am foit si mi-am căutat o poziție mai comoda, apoi privind un punct pe peretele alb din fata mea am spus șoptit.

"Dacă nu Vegas, atunci unde?"

Jace(sau Stuart) tresare si știu ca înclina mai mult spre a doua mea opțiune. "Știi bine unde-" spune cu vocea stinsă si se ridica in picioare.

"Nu. Nici sa nu te gândești!"

M-am ridicat si eu in picioare si l-ma privit încercând sa pun in echilibru șansele. In România aveam niște relații mai speciale dar asta nu însemna ca puteam sa câștig 50.000$ așa ușor.

"O sa ma gândesc." Spun intr-un final si dau sa intru in apartament. "Te sun eu, nu ma cauta tu."

Il aud oftând înainte sa închid usa si-mi fac apoi drum pana la bucătărie. Scot din frigider o cutie cu înghețată si iau o lingura. Trântesc cutia pe masa acesta scoțând um sunet deranjant atunci cand lovește suprafața de lemn, apoi ma așez la masa si încep sa mănânc.

Cand ajung pe la jumătatea cutiei in bucătărie intra Luke. Avea ochii mici si somnoroși. Își da o palma peste fata făcându-ma sa tresar si ochii lui se deschid instantaneu. Înjura in șoaptă si se asaza la masa lângă mine. "Nu dormi?"

"Am venit pentru o gustare."

"Vreau si eu." Se plânge si se întinde după cutia de înghețată, dar eu o trag protector mai aproape de mine.

Luke se uita confuz la mine si eu chicotesc in timp ce înfig lingura in înghețată si apoi o duc spre gura mea. Face o fata de cățeluș si ma opresc întorcând lingura spre el si dându-i in gura sa mănânce.

Chicotind amândoi slab si apoi rămânem in liniște.

Undeva in colțul minții mele se formează un nor de vinovatie care vine amenințători spre mine si începe sa ploua cu tristețe. Las lingura in caserola si o împing mai aproape de Luke dar acesta nu schițează niciun gest cum ca ar vrea sa o ia. Își proteste coatele de masa si își pune bărbia in palme privindu-ma intens in ochi.

"Care-i faza?"

"Nu sunt sigura ca înțeleg la ce te referi, Luke." Spun puțin panicata. Poate nu s-a trezit acum. Poate m-a auzit vorbind cu Jace. Poate știe mai mult decât vreau eu ca el sa știe....

"Pari preocupata de ceva." Se foiește in scaun. "Pari îngândurată."

"Nu sunt chiar in apele mele." Mărturisesc si regret imediat știind ca va trebui sa-i dau explicații. "Luke... Ce ai face dacă ar trebui sa alegi între viața ta sau a celor la care ți?"

N/A: nu-i capitol nou. E ceva ce am scris mai demult dar n-am mai postat dupa ce am editat cartea, dar citind primele câteva capitole nu prea are sens cum am reușit sa închei relația lor in 6 capitole sau mai putin deci o sa ma adaug capitole vechi pe care cred ca le-ați citit. Maxim 4-5 (unele poate o sa fie noi, o sa scriu in dreptul lor daca sunt noi)

Pwp

3:27 » Luke Hemmings [✔️] Where stories live. Discover now