The chalice full of purple water ( rewriting )

Capitolul 51

-Anna... imi răspunse răgușit si cu frică.

-Si, Anna, nu vrei sa scapi din locul asta mizerabil si sa vii cu mine?

La auzul acestor vorbe ochii i se luminara dintr-o data. Nici nu mi-a mai raspuns, s-a ridicat direct si a iesit pe usa camerei cu pereti patati de sange si scrijeliti cu tot felul de desene ciudate.

Am ajutat-o sa se elibereze din cămașa de forta si i-am dat hanoracul meu. I-am dat si lanțurile de la picioare jos și am ieșit din clădire.

-Em! Am auzit niste urlete. Ce naiba ai facut?

-A paaii... Am omorat toti paznici, spun cu o expresie si un glas dragalasi.

-Si, ai gasit vre-o fata drăguță? Întreabă Ray entuziasmat.

Atunci din spatle meu, ieși Ann, lăsându-și capul în jos.

-Haide, nu fi fricoasă. Nu-ti fac nimic, uite, si ma apropii de Jeff si incep să-i infig repetitiv degetul in abdomen. Atunci se apropie si ea incet de Ray privindu-l parcă fascinată, cu o fata puțin psihopata după părerea mea.

-Buna... zice Ray achitând un zambet.

-Dar de ce ai fata tăiată? Supe Ann cu sfiala in glas dar si cu curiozitate.

Ray începu sa rada.

-Poveste lunga, nu avem timp acum, si exact cand termina de vorbit se aud sirenele de la masinile de politie.

-Hai, sa mergem!

Ray o luă pe Ann pe sus, ea fiind incapabila sa alerge din cauza ranilor si, începu să alerge. Cand am ajuns inapoi acasa, am luat-o pe Ann direct la mine in camera si i-am dat niste haine comode cu care s-a imbracat dupa ce a facut un dus lung si cald. Am coborat in bucatarie unde ne asteptau baietii cu masa pusa.

-Deci, ea este Anna.

-Buna, zicea ea ceva mai îndrăzneț in timp ce il fixa pe Ray.

-Deci, Ann, cum ai ajuns in locul ala?

Acesta oftă si un zambet putin cam sadic ii aparu pe fata.

-Sunt acolo de cand aveam sase ani. Tin minte ca un copil m-a enervate asa tare ca i-am infipt niste creioane de colorat in ochi. A fost prima data cand am vazut sagele altcuiva si nu al meu. Tatal meu obisnuia sa bea...

Ma rog, revenind la subiect. A urmat apoi si resul copiilor. Ma scoteau din minti cu tipetele lor enervante. Sincer, niciodata, nu am suportat copii, chiar daca si eu eram unul. De fapt, nu-mi prea placeau oamenii in general, mai ales cei autoritari, de aceea mi-am omorat si invatatoarea. La scurt timp a intrat o femeie de servici in clasa si m-a gasit jucandu-ma cu foarfeca in ramasitele ei, a inceput sa tipe ca o apucata intorcandu-se mai tarziu insotita de niste politisti. Era si mama cu ei. Am alergat sa o iau in brate, dar aceasta se feri de mine, apoi am fost dusa cu forta intr-un loc ciudat. Tin minte ca era o camera fara ferestre, mica si gri, unde au inceput sa-mi puna intrebari.

Ultima data cand am vazut-o pe mama a fost inainte sa fiu inchisa. M-a luat scurt in brate si mi-a zis ca o sa ne vedem maine, ca trebuie sa fiu pedepsita pentru ce am facut si, spunand asta s-a ridicat, mi-a intors spatele si a plecat fara sa se mai uite inapoi.

Ann facu o pauza, inspira adanc si inghiti in sec, apoi, dintr-o data incepu sa zambeasca spunand cu un ton vesel:

-Eh, asta e, hai sa mancam, imi e foame.

Toti ne-am revenit parca dint-o transa, inclusiv Jeff ce parea chiar captivat de poveste. Cred ca se regasea in anumite secvente.

-Da... ai dreptate, acum noi suntem noua ta familie! Simte-te ca acasa. am zis eu alungand presiunea ce inca incarca atmosfera.

Am asezat apoi masa si am mancat cu totii, bine, mai mult Ann, care a mancat cati toti trei.

Pana seara deja Ann si Ray erau de nedespartit. I-am vazut chiar tinandu-se de mana.

-Ce pot sa zic, dragoste la prima vedere. i-am soptit lui Jeff si am zambit, acesta zambind inapoi.

,, Desi nu ma asteptam ca Ray sa fie asa... dragut. "

Zilele treceau, iar Ray si Ann deveneau tot mai apropiati. Si eu am devenit foarte buna prietena cu e, fiind singura fata din casa, dar nu prea aveam timp sa vorbesc despre haine, pantofi si alte chestii de fete. Ma antrenam pentru momentul readucerii parintilor mei, iar Jeff, e bine el facea tot felul de cacaturi ca de obicei. Cam asa au trecut inca vre-o trei luni din vietile noastre monotone. Ce? Si criminalii au o viata monotona cateodata.

***

,, Em, oricat ai vrea, trebuie sa treci peste frica asta, asa ca hai o data, spune-o! "

Am inghitit in sec si m-am dat mai aproape de Ray.

-Cred ca sunt pregatita pentru readucere...

Acesta imi arunca o privire putin uimita si afirma scurt din cap. L-am batut usor pe spate si m-am dus sa ma schimbat in niste haine lejere, am luat bucata din cutitul lui Jeff si am bagat-o in buzunar. Ma relaxa. M-am asezat pe pat si am inchis ochii incepand sa meditez ca sa ma eliberez toata energia negativa. Dupa ce am simtit ca sunt pregatita am mers in pod, unde totul era la fel ca la readucerea lui Jeff. Kate si James erau legati in mijlocul ochiului.

Ray s-a asezat de data asta intr-un colt al camerei, iar eu, la fel ca atunci, m-am pus intr-o pozitie de meditatie si am inchis ochii.

Am ajuns in acelasi loc. Totul era iar negru si o liniste apasatoare domina locul. M-am ridicat in picioare si am cautat umbra aceea cu privirea, dar nu era de gasit. M-am apropiat apoi de Kate si James si am mai aruncat o pivire in jur si am inceput sa caut Umbra.

-Unde esti, am nevoie de tine, acum!

O voce rasuna de nicaieri si-mi spuse:

-Copila, stii deja ceai de facut, nu mai ai nevoie de mine.

-Dar cutitul...

-Nu ai nevoie de acel cutit, trebuie doar s-ai omori, dar acum v-a fi ceva mai complicat. Mai trebuie sa dai ceva la schimb pentru parintii tai. Ei au fost niste ,, Balck Eye '' nu oameni obisnuiti. Trebuie sa arati ca merita cu adevarat sa le dau sufletele pretioase pe cele ale unor oameni.

-Cum adica...? La ce referi?

-Of copila... Trebuie sa-mi dai ceva mai valoros la schimb, cum ar fi un suflet la care ti foarte mult, cel al fratelui tau...

-Nici gand! Nu pot!

-Atunci te poti lipsi de parintii tai? raspunse Umbra provocator.

-Nu, nu, nu...!

,, Fir-ar, ce e de facut acum...?! Ray, sau parintii mei..?! ''