The chalice full of purple water ( rewriting )

~Capitolul 6 ~ Partea a IV-a~

Corzile vocale mi se legara intr-un mod strans si, in loc de un tipat, un geamat scurt imi iesi printre buzele ce-mi tremurau nespus. Ochii mi se măriră si maxilarul mi se încleștă. Respiratia mi se opri din nou si, in ciuda inimii ce imi bubuia in piept, am putut simti cum sângele mi se scurge din obraji. Mainile incepură să-mi tremure si toata furia pe care o simtisem inainte sa intram in casa se transformă brusc in frică paralizantă. Am stat așa cateva secunde, privindu-l in ochi. Erau la fel ca întotdeauna, albastii, lipsiti de scupule și reci. Privirea lui încruntată mă țintuia din spatele țevii cu care imi făcu semn să mă pun în genunchi. M-am asezat lent, atat de lent, ca de aceasta dată nu scosesem nici un sunet, iar el se duse in spatele meu. Ma apucă de brat si ma smuci inapoi sus, lipindu-și pistolul de tâmpla mea, apoi imi șopti un ureche:

-Ce naiba cauți aici, scarba?

Scuipă cuvintele cu atat dispreț încât pentru o secundă paralizia îmi dispăru. Am scârșnit din dinți și mi-am strâns iar pumnii, lăsând picăturile de sânge da cadă pe parchet, dar, înainte să mai fac orice altă mișcare, mă smuci iar, apasându-mi țeava pistolului pe tâmplă cu atât forță, ca aveam impresia că în curând îmi va străpunge pielea. Voiam acum mai mult ca oricand sa-mi pierd iar mințile, să prind acea putere nebănuită și să-l rup în bucăți, dar... frica era mai puternică.

-Raspunde! Îmi urlă el în urereche.

Mark mă impinse inainte făcandu-mă să mă împiedic, dar mă tinu strâns de brat și mă smuci înapoi, lipindu-mă de el.

-Miș...

Dar nu apucă să temine. La fel de brusc cum se opri din vorbit i se opri și respirația. Am putut să aud cum înghite în sec, scrâșnindu-și dinții.

-Da-i drumul.

Vocea Lui era atata de gravă, autoritară și rece, încât un fior îmi străbătu toată șirea spinării.

-Tu primul. Îmi răsună vocea tremuratoare a lui Mark în ureche.

Un moment de tăcere făcu ca atmosfera să devină și mai apăsătoare, atât de apăsătoare ca simteam că în curând nu voi mai putea fi capabilă să respir. Dar un suras tulbură această liniște, făcând fiorul să reapară.

-Nu sunt omul cu care să joci jocuri d-astea. Ti-am zis să-i dai drumul.

Tonul vocii îi deveni și mai grav și simțeam fiecare sunet în timpan cum aș fi simțit niște pumni în ficat. Țeava pistolului începu să mi se îndepărteze de tâmplă tremurand și chiar înainte ca degete lui Mark sa mi se descleșteze de pe braț, am putut simti un lichid cald curgându-mi pe ceafa. Cu prima ocazie m-am smucit de langa el și când m-am întors, respirația mi se tăie iar. Fiorul îmi reveni, de data asta și mai puternic, străbătându-mi până și vârfurile degetelor. Și deși nu-i puteam vedea decât ochii, îi știam expresia. Acei ochi... ce împrăștiau în jur doar sete de sânge, strălucind în întuneric, nu se puteau potrivi decat cu acel suras sadic ce-i lărgea gura într-un mod atât de grotesc, că te puteai aștepta în orice moment să se lungească până la urechi, crăpându-i pielea și dezvelindu-i dintii încleștați de nerăbdare.

Degetele lui erau la fel de încleștate pe mânerul cuțitului a cărei lamă apăsa pe rana deja existentă de pe gâtul lui Mark. Cu cealalta mână îi ținea încheietura mainii înarmate care încă tremura cu degetul pe tragaci, dar care in scurt timp ceda, lasand pistolul sa cada pe podea. Desi era clar ca detine controlul complet, El împinse arma cu piciorul pentru a elimina orice eventuala intorsatura de situatie.

-Haide, ce mai astepti? imi șopti apoi.

La auzul acestor cuvinte am tresarit incet, fiind inca in stare de soc. Am înghitit în sec și mi-am scuturat mâinile și capul, încercând să alung teama care încă-mi paraliza coprul, făcandu-mă să mă misc sacadat. Mi-am mutat privirea de la ochii lui la rana însângerată și am închis ochii, înspirând adânc. Mirosul sângelui îmi pătrunse în nări, până în plămâni și mi făcu inima să tresară. Auzul mi se amplifică iar și cu toate astea nu puteam să știu dacă îmi auzeam propria inimă pulsând sau venele lui dilatandu-se din cauza presiunii sângelui.