~Capitolul 1 ~ Partea a II-a~

4.3K 267 7
                                    

Cerul capata o nuanta de mov albastriu cand ajunsesem la marginea padurii. Sangele de pe piele mi se usca, dar cel de pe haine era inca lighid. Mi-am clatit pe cat posibil fata si mainile cu ultimele picaturi de apa pe care le aveam cu mine, apoi m-am schimbat, hainelor vechi dandu-le foc. Aveam cumva norocul ca orasul din apropierea padurii in care ma aflam era unul plin de ghetouri prin care-mi puteam petrece timpul fara sa-mi fac prea multe griji in privinta politiei.

Am pornit cu pasi lenti catre luminile stradale ce inca se mai zareau in departate. Mergeam cu ochii atintiti, nu la drum, ci la poza in care apareau chipurile oamenilor pe care ii cautam de atatia ani. Un copil, o fetita de vre-o 15-16 ani, o femeie, mama ei cel mai probabil si un barbat, vizibil mai in varsta decat ea. Cel putin de soarta lui aveam habar. Murise acum sapte ani in schimbul de focuri de la Casă.

,, Puternic om. A fost nevoie de trei gloante ca sa-l doboare."

Ultimul il nimeri in frunte, fiindu-i fatal desi, mergand langa cadavrul lui in cautarea bunurilor, am putut observa o alta rana precedenta, foarte ciudata. Parca o semiluna ii fu crestata pe frunte. Si desi nu sangera, carnea era rosie.

Sunetul pasilor mei pe asfalt ma facura sa revin in prezent. Trebuia sa gasesc rapid un loc in care sa ma odihnesc si, eventual, ceva de mancare, asa ca am grabit pasul catre blocurile darapanate si netencuite din apropiere. Mirosul puternic de gunoi ce ma izbi apropiindu-ma de ele imi dadu de inteles ca nimerisem bine locul. Confirmarea fura oamenii murdari, pe jumatate morti ori din cauza drogurilor, ori din cauza bolilor, ce stateau intinsi pe saltele mai jegoase ca ei, pe fasii de carton sau direct pe trotuar.

Desi stiam ca nimeni nu ar spune nimic, mi-am acoperit cat de bine am putut fata cu gluga hanoracului si am intrat in una dintre cladiri. Cativa barbati, majoritatea trecuti de 40 de ani, zaceau inghesuiti intr-un colt al primei camere. Am decis sa urc la etaj, dar nici acolo nu am avut prea mare noroc. Inca cativa oameni se incalzeau invelindu-se cu aceeasi patura rupta. Obisnuit cu astfel de locuri, am acceptat situatia chiar rezonabila si m-am asezat in coltul opus al camerei. Mi-am trantit ghiozdanul sub cap si am adormit inghestui, cu bratele incrucisate la piept si cu poza stransa-n pumn.

The chalice full of purple water ( rewriting )Where stories live. Discover now