Capitolul 23

2.2K 156 4
                                    

,,Din perspective Emmei:''

Ma trezesc de dimineata cu o durere de cap ingrozitoare. Ma ridic in capul oaselor si imi trec mana peste ochi. Incerc sa ii deschid. Vederea e inca putin incetosata. Ma duc pana la baie si ma spal pe fata. Cand ma uit in oglinda vad un semn negru pe fruntea mea. Il pipai nedumerita si imi retrag mana imediat cand durerea de cap se accentueaza. Ma iau cu o mana de frunte si cu cealalta ma tin de chiuveta ca sa nu cad pe jos. In fata ochilor incep sa mi se deruleze diferite imagini cu ziua de ieri. Incep sa plang si alerg in dormitor unde abia acum il observ pe Jeff care statea intins pe jos inconstient. Ma apropii de el si ma pun pe vine. Incerc sa-l ridic pe pat si cu greu reusesc. Avea un corpul masiv si greu. Ma uit la el si incep sa plang. Imi sprijin capul de pieptul lui si ii aud inima cum bate incet. Lacrimile ii udau tricoul subtire. Il strang de haina cu o mana asa de tare ca incepe sa ma doara apoi relaxes pumnul.

,, De ce...? ''.

Un gemut slab se auzi si pieptul lui se misca usor. Imi ridic fata uda si ma uit la el.

-Emma?

Se ridica repede in capul oaselor si imi da parul de pe frunte.

-Unde a disparut semnul?

-Nu stiu Jeff. In momentul asta nici nu imi pasa. si ma uit la el lung asteptand explicatii.

Ofteaza adanc si-mi spune:

-Em eu... Nu vreau sa te ingrijorezi sau...

-Jeff, imi spui sau nu mai calci in casa asta niciodata. raspund eu scurt si taios.

Se foi putin, isi puse mana pe frunte si cu un alt oftat incepu sa zica cu o voce inceata si calma:

-Pai, cam astea sunt ranile pe care nu voiam sa le decschid, dar daca asta inseamna sa plec, prefer sa zic tot ce vrei sa auzi...

Totul a inceput acum trei sau patru ani. Ma mutasem cu parintii si fratele meu mai mic intr-un alt oras. Nu m-am adaptat prea bine, asa ca ,, importantii '' cartierului se tot luau de mine. Mike conducea, ca sa zic asa, acest grup.

Intr-o zi, nu stiu cum, am devenit prieten cu Maya, fata de aseara... Era singura mea prietena. Aveam incredere in ea, pana in seara cand m-a invitat sa vin la petrecerea unui baiat cu ea. M-am vazut cu ea in fata casei si am plecat impreuna spre petrecere. Pe drum Mike ne-a vazut si si-a rugat prietenii sa ma ,, indeparteze '' de Maya si asa a inceput totul. Eram eu contra doi baieti mai mari ca mine. Am reusit sa iau cutitul unuia din baieti si l-am injunghiat. Am scapa si de al doilea facandu-i o rana usoara la picior dar suficienta cat sa nu mai poata merge. Eram speriat, tremuram tot si eram plin de sange. M-am uitat dupa Maya care statea langa Mike si priveau cum incerc sa ajung la ei si sa cer ajutor. Eram ranit si sangeram. Cei doi s-au apropiat de mine si m-au tarat intr-un loc retras. Maya era speriata si am auzit cum era de accord cu Mike. Baiatul m-a injunghiat in umar si a turnat ceva usturator si urat mirositor pe mine, probabil benzina, apoi a adus o bricheta. Cu ultimele puteri am reusit sa-l injunghii in picior apoi cu grau, am reusit sa-i nimeresc inima. Mike a cazut mort la pamant si la fel si bricheta. Maya a alergat la el incarcand sa-l traga din preajma focului dar am pins-o de picior si am tras-o langa mine incercand sa ma ridic. Am ars pana la carne, dar nu stiu cum am reusit sa scap cu viata. A doua zi m-am trezit inr-un spital si...

 A doua zi m-am trezit inr-un spital si

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Jeff inchide ochii ofteaza adanc.

-Gata, nu mai e nevoie sa-mi povestesti... Ma uit la el care avea lacrimi in ochi. Dar tot nu inteleg ce s-a intamplat cu Maya.

-Pai si ea a supravietuit ,, accidentuli '' se pare. Si acum nici eu nu stiu de ce a vanit. Abera complet... Sincer, nici eu nu inteleg...

Il iau in brate pe neasteptate si il strang tare. Imi raspunde la imbratisare si ma mangaie usor pe cap. Imi da drumul si ma saruta pe frunte.

-Dar... De ce ai crezut ca Maya e... ,, prietena mea " si de ce te-a afectat, nu e ca si cum... Nu...?

Tresar uimita de intrebare, rosesc si imi indrept privirea in jos.

,, Nenorocitule, de parca nu ai stii... De ce trebuie tu sa fii uun nenorocit, jegos, idiot? De ce...? "

Pana la urma, mi-am facut totusi curaj sa raspund, cred...

-Pai...eu...


The chalice full of purple water ( rewriting )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum